FotografieCluj.BlogSpot.RO

joi, 19 iulie 2012

Dreptul şi fotografia. Aspecte juridice utile pentru fotografi

Odată cu evoluţia DSLR-urilor, fotografia a fost impulsionată, fiind practicată de tot mai mulţi adepţi - adesea extrem de talentaţi - care au ajuns însă adeseori în postura de a fi intimidaţi sau hărţuiţi pentru că practicau - cu bună-credinţă - această activitate. Nici disputele dintre fotograful profesionist şi beneficiarii săi nu sunt, din nefericire, o raritate.

Ca fotograf licenţiat în drept, am redactat prezenta analiză a prevederilor legislative ce guvernează acest domeniu, în speranţa că se va dovedi utilă cât mai multora din colegii de "breaslă" sau, de ce nu, tuturor celor  pasionaţi de fotografie.

Citiţi rândurile ce urmează pentru  a vă cunoaşte DREPTURILE şi protecţia conferită de lege, precum şi ce să NU faceţi, astfel încât să aveţi întotdeauna dreptatea de partea voastră! 

Aspecte introductive

Unul din obiectivele dreptului este, neîndoielnic, reglementarea cât mai cuprinzătoare a tuturor domeniilor vieţii sociale, astfel încât pentru practic orice aspect al acesteia să existe fie o normă scrisă, direct aplicabilă, fie, cel puţin, să ne putem raporta la precedente şi uzanţe, astfel încât practic orice situaţie litigioasă ar apărea, să poată fi soluţiuonată prompt, just şi în mod unitar.

În mod evident, nici fotografia nu putea scăpa nereglementată şi, deşi persistă numeroase confuzii tocmai urmare a multitudinii de situaţii pline de echivoc pe care le putem întâlni, există şi norme juridice cât se poate de clare, ce guvernează acest domeniu.

Astfel, nu de puţine ori apar stări conflictuale, fie între fotograful profesionist, prestator al unei lucrări şi benefciar, fie între fotograful profesionist sau amator şi terţii aparţinând publicului larg, care devin în mod involuntar subiecte fotografice, sau proprietarii şi administratorii unor obiective pe care fotograful nostru doreşte să le imortalizeze.

Să analizăm în cele ce urmează, într-o manieră cât mai accesibilă, dar păstrând acurateţea termenilor utilizaţi, cadrul legislativ existent în ţara noastră şi implicaţiile sale pentru fiecare din situaţiile descrise.

Astfel, să menţionăm că, începând cu acest an (urmare a publicării în M.Of. nr. 128-22.02.2012 a Ordinului 177 privind completarea clasificării ocupaţiilor în România), profesia de fotograf apare pentru prima dată menţionată distinct, cu codul 343101, fiind astfel detaşată de încadrarea anterioară, când fotograful era asimilat "tehnicianului la echipamente imagine şi sunet", neexistând practic o distincţie clară între fotograf şi cameraman până la acea dată. Acest lucru era necesar deoarece, după cum vom vedea în cele ce urmează, deşi persistă tratarea nediferenţiată a celor două ocupaţii "surori" în majoritatea cazurilor, au apărut şi diferenţieri urmare a intrării în vigoare a noului Cod Civil.

Ne vom opri atenţia, în cele ce urmează, asupra prevederilor Legii drepturilor de autor, a Codului Civil şi a legislaţiei privind obiectivele strategice, pentru a vedea efectele acestora asupra activităţii de fotograf; după ce vom fi epuizat situaţia din ţara noastră, vom evidenţia şi câteva aspecte relevante pentru fotograful aflat în călătorie în ţările cele mai frecvent vizitate.

Reglementări din Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Legea nr. 8/1996 vine să reglementeze o serie largă de aspecte privind activitatea fotografilor, în special în ceea ce priveşte protejarea dreptului de proprietate intelectuală asupra imaginilor create, dar şi în ceea ce priveşte drepturile beneficiarului unei comenzi de servicii fotografice.

Astfel, Capitolul X al Legii, intitulat "Operele de artă plastică, de arhitectură si fotografice",  stipulează în Art. 83 alin. 2, un prim drept fundamental al autorului operei fotografice, anume ca nicio reproducere a creaţiei sale să nu poată fi pusă în vânzare fără a i se solicita acordul şi a i se prezenta forma finală a materialului în care va fi inclusă fotografia. Observăm că, din acest punct de vedere, protecţia vizează nu într-atât dreptul la nume al autorului, cât drepturile sale patrimoniale, reglementarea vizând strict reproducerea cu scop comercial.

De asemenea, de multe ori practica semnării fotografiilor este criticată de colegii de "breaslă" - aspect pe care îl putem aprecia, în lumina  Art. 83 alin. 3, ca pe deplin neavenit. Concret, acesta prevede ca, pentru a se bucura de protecţia Legii, "Pe toate exemplarele trebuie sa figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care sa permita identificarea acestuia". În consecinţă, semnarea fotografiilor nu este doar benefică, ea este imperios necesară.

Aparatul de fotografiat poate fi utilizat pentru a reproduce şi alte opere artistice, inclusiv fotografice... după cum era de aşteptat, reproducerea fotografică a "unor scrisori, acte, documente de orice fel", nefiind considerată ca dând naştere unei opere originale, nu atrage după sine protecţia prin dreptul de autor (cf. Art. 85 alin. 2); din contră. imaginea respectivă este doar o copie a originalului, care poate el însuşi să fie protejat prin dreptul de autor. Astfel, spre exemplu reproducerea prin fotografiere a unei cărţi ar încălca drepturile autorului în exact aceeaşi manieră ca şi xerocopierea acesteia.

În schimb, în lumina Art. 86 alin. 1, beneficiază de protecţia legală fotografiile originale înfăţişând alte opere de artă (spre exemplu, de arhitectură), cu condiţia ca exercitarea drepturilor fotografului să nu prejudicieze interesele creatorului operei fotografiate. Să precizăm că acest lucru nu poate fi invocat cu temeiuri legale de creatorul operei fotografiate pe simplul cirteriu că nu doreşte să-i fie fotografiată creaţia aflată în spaţiul public, ci doar în cazul în care fotografiile sunt utilizate de aşa manieră încât să prejudicieze vizibil şi concret drepturile celui în cauză.

Şi din perspectiva Legii drepturilor de autor, fotografierea persoanelor ridică unele chestiuni de ordin juridic. Astfel, pentru imaginile realizate la comanda persoanei fotografiate, legea stipulează în favoarea acestora dreptul de a fi publicate sau reproduse, "de persoana
fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel" (Art. 87, alin. 1). Cu alte cuvinte, obiecţiile unor fotografi cu privire la utilizarea de către clienţii lor a imaginilor care îi înfăţişează, în reţelele sociale de exemplu, sunt complet nefondate, cu excepţia cazului în care au încheiat un contract mai restrictiv decât prevederile de drept comun.

În schimb, pentru fotografiile ce reprezintă un portret, Capitolul XI al Legii asigură o protecţie specială a persoanei imortalizate în acestea. Astfel, precizează Art. 88 alin. 1, autorul, proprietarul în favoarea căruia au fost cedate drepturile patrimoniale privind un portret, sau simplul posesor al acestuia NU AU "dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa".

Nu se precizează că ar fi necesar acordul scris, deşi ar fi preferabil să precizăm acest lucru la încheierea contractului de prestare a serviciilor fotografice, deoarece în acest caz retragerea sa va trebui să aibă loc tot în scris, pe când un acord verbal poate fi oricând retras şi nu are valoare probatorie. Oricum, chiar dacă nu încheiaţi un contract scris, discutaţi chestiunea cu persoanele fotografiate, astfel încât să înţeleagă clar şi fără echivoc în ce scopuri veţi folosi imaginile şi să îşi exprime consimţământul.

(Este evident că orice fotograf are nevoie de un portofoliu cât mai cuprinzător pentru a-şi putea dovedi măiestria în faţa potenţialilor clienţi, dar în acelaşi timp, trebuie să respectăm şi voinţa celor pe care i-am servit deja - motiv pentru care este bine să tratăm problema cu maximă seriozitate, explicându-le acest lucru într-un mod cât mai politicos, dar în acelaşi timp fără echivoc. Ţineţi cont că deşi puteţi trage peste 1000 cadre, nu aveţi nevoie de mai mult de 4-5 poze de la un eveniment, pentru a vă ilustra talentul; precizaţi-le acest lucru beneficiarilor voştri şi, în vasta majoritate a cazurilor, vă vor înţelege).

Deşi acest lucru nu apare evidenţiat în Legea drepturilor de autor, chestiunea drepturilor minorului este reglementată de dreptul comun (Codul Civil şi Decretul asupra persoanelor, nr. 31/1954): întrucât minorul este incapabil din punct de vedere legal să-şi exprime consimţământul privind utilizarea portretului ce-l înfăţişează, pentru publicarea imaginilor înfăţişându-l pe acesta, va fi nevoie de acordul părintelui sau al susţinătorului legal.

Şi, desigur, este imperativ ca imaginile să NU înfăţişeze minorii în pozitii obscene sau mimând acte sexuale, caz în care fotograful ar făptui infracţiunea de pornografie infantilă (reglementată de Art. 18 alin. 1 din Legea 678/2001, cu completările ulterioare) - pedeapsa în acest caz fiind închisoarea, de la 2 până la 7 ani.

Atât persoana înfăţişată în portret, cât şi autorul fotografiei, beneficiază de dreptul conferit de Art. 10 lit. d): "dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa" - putând solicita retragerea imaginii de la prezentarea publică şi, după caz, daune-interese.

Totuşi, observăm că acest drept nu este unul universal şi absolut, trebuind fie ca imaginea să înfăţişeze persoana în cazuă într-o postură stânjenitoare, fie ca ea să fi fost trucată  (în orice scop). Din nefericire, constatăm că protecţia nu se extinde şi asupra utilizării imaginilor în scopul obţinerii de beneficii materiale indirecte: astfel, în prezent este foarte simplu pentru cineva să creeze un site web pe care să plaseze banner-e publicitare, care îi aduc venit; tehnic vorbind, el nu scoate imaginile la vânzare, pentru a fi protejate de Art. 83 alin. 2 (aspect pe care l-am tratat anterior). O acţiune juridică, deşi mai dificilă, este posibilă şi în acest caz, fundamentând solicitarea pe principiul neîmbogăţirii fără justă cauză, regelmentat de dreptul civil - trebuind demonstrat că administratorul respectivului site are foloase pecuniare de pe urma afişării fotografiilor în cauză.

Există însă şi cazuri în care acordul persoanei fotografiate nu este necesar: astfel, dacă persoana lucrează ca fotomodel, acceptul pentru utilizarea imaginilor din şedinţa foto în cauză este prezumat; în mod similar, dacă persoana a fost remunerată pentru a poza, nu mai este necesară solicitarea acordului acesteia pentru publicarea fotografiilor, stipulează Art. 88 alin. 2.

Următoarele două alineate vin să prevadă statutul persoanelor "general cunoscute", cu condiţia ca fotografiile să le înfăţişeze "cu ocazia activităţilor sale publice" - astfel, spre exemplu, nu va fi necesar acordul pentru utilizarea imaginilor unui om politic ţinând un discurs, sau a unui artist pe scenă, la o manifestare publică. De asemenea, nu este necesar acordul pentru publicarea unei imagini ce înfăţişează o persoană ce reprezintă doar un detaliu dintr-o fotografie "ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică" (Art. 88 alin. 3 b)).

Astfel, apreciem ca abuzivă invocarea de unele persoane ostile faţă de fotografi a "dreptului la propria imagine" când apar în cadrul fotografic, aflându-se în deplasare în spaţiul public. Ce infracţiuni comit aceştia, precum şi alţi pretinşi apărători ai dreptului la suveranitate pe proprietatea lor, vom vedea în cele ce urmează.

Restricţii la fotografierea pe o proprietate privată şi modul legal de a le contracara

Dacă în cazul manifestărilor publice, avem, după cum am văzut, tot dreptul să surprindem persoanele publice ce se produc în cadrul evenimentului, dar şi publicul spectator care, inevitabil, apare în cadru, în cazul manifestărilor ce au loc pe o proprietate privată, sau într-un spaţiu concesionat de o entitate privată şi delimitat corespunzător, lucrurile, inevitabil, se schimbă.

Astfel, la orice eveniment ce se desfăşoară într-un spaţiu privat, organizatorii au tot dreptul să impună restricţii privind fotografierea, după cum au dreptul să interzică şi accesul cu diverse obiecte, instituind filtre de securitate - deşi acest lucru ar constitui un abuz pe stradă, agenţii de pază nereprezentând autoritatea Ministerului de Interne, la accesul într-un spaţiu privat proprietarii pot impune practic orice restrictii doresc, singura alternativă rămânând neintrarea. De asemenea, din nefericire, după cum este cazul în unele muzee, este la latitudinea agenţilor de pază a stabili dacă sintagma "fotografierea permisă cu aparate neprofesionale" se referă la orice mai mare decât un bridge - deşi un fotograf care se respectă ştie că nici măcar un DSLR altfel avansat, precum D7000, nu e de clasă profesională, aceasta începând de la D300s în sus.

Cu toate acestea, a reţine un fotograf pe simplul considerent că a făcut poze constituie infracţiunea de lipsire de libertate, reglementată de Art. 189 C.Pen. şi definită în doctrină ca privarea unei persoane de "posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria voinţă").

De asemenea, a atenta la integritatea echipamentelor sale, constituie infracţiunea de distrugere, definită de Art. 217 C.Pen ca "distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia" şi sancţionată cu închisoare de la o lună la trei ani, sau cu amenda penală. Iar în cazul în care persoana în cauză recurge la ameninţări sau vă smulge aparatul sau cardul de memorie, comite infracţiunea de tâlhărie - definită de Art. 211 C.Pen. ca "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări" - da, în cazul în care orice persoană particulară (calitatea de agent de pază nu se substituie sub nicio formă celei de autoritate a statului), aţi fost victimele unui furt, putându-vă adresa Poliţiei şi Parchetului.

Din punct de vedere legal, singurul lucru pe care îl pot face reprezentanţii prorpietarului care a interzis fotografierea pe domeniul său este să vă solicite să părăsiţi proprietatea respectivă - aceasta fără să vă agreseze, caz în care ar comite infracţiunea de loviri sau alte violenţe (reglementată de Art. 180 C.Pen).

Totuşi, în cazul în care nu vă conformaţi, voi sunteţi cei vinovaţi de infracţiunea de violare de domiciliu - definită de Art. 192 C.Pen. ca  "Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani". Iar dacă iscaţi un scandal, fapta voastră e încadrabilă la tulburarea liniştii publice, sancţionată de Art. 321 C.Pen. cu închisoare de la 1 la 5 ani. Şi, desigur, în cazul în care aţi comis o infracţiune, oricine are dreptul să vă reţină până la sosirea Poliţiei.

În consecinţă, este bine să vă cunoaşteţi drepturile şi să subliniaţi celor care vă abordează că nu au niciun temei legal să vă abuzeze; menţineţi însă un climat de respect şi civilizaţie, astfel încât să părăsiţi locaţia problematică în siguranţă; este preferabil să renunţaţi la câteva cadre decât să întâmpinaţi probleme de ordin legal care vă pot ţine departe de lumina favorabilă fotografierii mult timp de acum încolo.

Riscuri privind fotografierea există şi în cazul obiectivelor militare şi de importanţă strategică, a căror fotografiere este interzisă chiar dacă sunt vizibile din spaţiul public. Să vedem în cele ce urmează care este cadrul legal aplicabil în acest domeniu.

Restricţii la fotografierea obiectivelor militare şi de importanţă strategică

O problemă deosebită o pun acele edificii care, deşi vizibile din spaţiul public, aparţin Armatei, sau prezintă o importanţă strategică deosebită, distrugerea sau sabotajul lor putând avea consecinţe ce merg până la proporţiile unei calamităţi (spre exemplu, în cazul barajelor sau al staţiilor de stocare şi distribuţie a gazului).

Acest domeniu este reglementat de Hotărârea nr. 585/2002 a Oficiului Registrului Naţional  al Informaţiilor Secrete de Stat, care în Art. 183 alin. 1 stipulează interdicţia privind "fotografierea, filmarea, cartografierea sau executarea de lucrări de arte plastice pe teritoriul României, în obiective, zone sau locuri de importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat, fără autorizaţie specială eliberată de către ORNISS".

Aceste locaţii trebuie să fie marcate corespunzător şi vizbil, astfel încât publicul să fie conştient de faptul că se află în faţa unui obiectiv a cărui fotografiere este interzisă. Este însă permisă fotografierea şi în atari locaţii, cu condiţia solicitării şi obţinerii unei autorizaţii în acest sens şi a supravegherii permanente din partea unui reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale care, cf. Art. 190, va fi cel care va prelucra şi inspecta toate negativele, înainte de a i le preda fotografului. Termenul de emitere a autorizaţiei este de 60 de zile, deci în cazul în care aveţi de efectuat fotografii care presupun anumite condiţii meteo/un anumit anotimp (spre exemplu, în cazul barajelor), este bine să luaţi în calcul şi acest interval.

Regimul sancţionator îl reprezintă, conform Art. 338 al Hotărârii, amenda contravenţională, ce variază de la 50 la 5.000 lei, putând urca la 10.000 lei în cazul în care imaginile înfăţişează informaţii clasificate (informaţii prezentate pe site-ul ORNISS, datând din 2004; este posibil ca în prezent cuantumurile amenzilor să fie mai ridicate).

Şi, aspect chiar mai grav pentru fotografi,  "persoanele sau autorităţile care constată contravenţiile pot aplica, după caz, şi sancţiunea complementară, constând în confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii" (Art. 338 alin. 3). Cu alte cuvinte, în acest caz riscaţi realmente să rămâneţi fără aparat şi cardul de memorie şi, spre deosebire de  fotografierea pe o proprietate privată, unde legea era de partea voastră (considerându-se egalitatea între interesele părţilor), aici, primând interesul public - securitatea naţională - legea conferă mai multă putere autorităţilor, care vor putea inclusiv să vă deposedeze de echipamentele fotografice dacă apreciază că prezentaţi pericol pentru siguranţa obiectivelor pe care le fotografiaţi.

Cu toate acestea, dacă sunteţi cooperanţi şi nu încălcaţi normele de securitate, cel puţin în zonele circulate nu veţi fi reţinuţi pentru simplul motiv că aveţi un aparat foto asupra voastră, cel mai probabil vi se va sublinia să nu le fotografiaţi de către forţele de ordine. Doar evitaţi să fotografiaţi obiective precum unităţi militare, ambasade, baraje şi, cât timp sunteţi în preajma acestora, NU îndreptaţi aparatul înspre ele sau, chiar mai bine, puneţi capacul pe obiectiv şi aparatul în geantă.  Zonele cu restricţii nu sunt atât de întinse încât să vă strice ieşirea turistică şi realmente nu merită să riscaţi o amendă sau, mai grav, să rămâneţi fără aparat pentru câteva cadre care oricum nu ar fi fost ieşite din comun (unităţile militare având, de regulă, un design mai degrabă funcţional decât estetic).

Iar dacă vă gândiţi să "furaţi" câteva cadre, nu uitaţi că Hotărârea 585 incriminează şi deţinerea imaginilor în cauză, deci cel mai bine renunţaţi înainte să suportaţi rigorile legii!

Tot într-un conflict de ordin legal - doar că de drept civil - puteţi intra şi cu o persoană particulară, în anumite situaţii, de care ne vom ocupa în secţiunea următoare.

Reglementări cu privire la fotografie cuprinse în Noul Cod Civil

Pe 1 octombrie 2011 intra în vigoare Noul Cod Civil, instituit prin Legea 287/2009, republicată în M.Of. nr. 505/2011. Acesta, reglementând în premieră pentru ţara noastră o serie de aspecte cu privire la drepturile persoanelor fotografiate (deliberat sau accidental), conţine o serie de prevederi cu impact direct asupra activităţii fotografice.

Astfel, Art. 73 C.Civ. vine să reglementeze dreptul oricărei persoane la propria imagine, ea putând, cf. alin. 2., "să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri". Aparent, suntem în faţa unei prevederi extrem de stricte, care, citită părtinitor, ar permite oricărei persoane care apare într-o imagine, într-o manieră cât de insignifiantă, să ceară, în bata Art. 253, încetarea încălcării drepturilor sale şi interzicerea pentru viitor a unor acţiuni similare, publicarea unei retractări pe cheltuiala celui care i-a prejudiciat imaginea, precum şi daune-interese.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori cei care se prevalează de Art. 73 ignoră cu rea-credinţă existenţa Art. 75 alin. 1: "Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care suntpermise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte". Cu alte cuvinte, prevederile Art. 88 din Legea nr. 8/1996 rămân în continuare valabile, nefiind necesar acordul persoanei fotografiate dacă aceasta este o persoană general cunoscută, cu ocazia activităţilor sale publice, sau în cazul în care imaginea realizată nu este un portret, ci reprezintă doar un detaliu dintr-o fotografie ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

De asemenea, Art. 76 C.Civ. introduce şi aşa-numita "prezumţie de consimţământ", în situaţia în care însăşi persoana fotografiată pune propriile imagini la dispoziţia unei persoane despre care are cunoştinţă că lucrează pentru informarea publicului - caz în care, se prezumă că era conştientă că imaginile înfăţişând-o vor fi publicate şi în consecinţă, nu mai are dreptul la a contesta acest lucru.

Restricţii severe există atunci când fotografierea aduce atingere vieţii private, în baza Art. 226 C.Civ.: este interzisă fotografierea "unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta", faptă sancţionabilă, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. În cazul difuzării sau publicării imaginilor în cauză, limitele pedepsei cresc, fiind de la 3 luni la 2 ani. Observăm că protecţia conferită de legiuitor intimităţii domiciliului este una extinsă, gândită de aşa natură încât să nu permită surprinderea de imagini cu individul atunci când riscul de a-l surprinde în ipostaze jenante este mai ridicat - şi este tocmai gândită pentru a-i acorda libertatea deplină de manifestare în spaţiul propriei locuinţe.

Cu toate acestea, legea a fost gândită doar pentru a proteja viaţa privată a persoanelor de intruziuni şi hărţuiri realizate prin mijloace fotografice (sau audiovizuale), nicidecum pentru a interzice complet fotografierea persoanelor la domiciliul acestora. Astfel, alin. 4 al Art. 226 introduce o serie de excepţii, ce înlătură răspunderea fotografului:

  • în cazul în care a fost invitat în locuinţa celui fotografiat şi poate justifica un interes legitim, 
  • în cazul în care în locuinţa fotografiată se săvârşea o infracţiune, iar fotografiile au fost realizate în scop probatoriu, 
  • dacă persoana vătămată (fotografiată) a acţionat expres pentru a fi văzută sau auzită de făptuitor (de fotograf), sau 
  • în cazul în care necesitatea informării opiniei publice primează asupra dreptului la viaţă privată - excepţie vizibil menită a permite o mai mare libertate fotoreporterilor. Totuşi, această cerinţă este îndeplinită doar dacă sunt surprinse "fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate" - şi, ţinând cont că persoana fotografiată poate, în cazul în care observă acest lucru, solicita încetarea şi desistarea făptuitorului, constatăm că acest din urmă punct este cel care va da naştere celor mai multor controverse şi litigii.
De asemenea, o serie de restricţii sunt introduse şi de Art. 74 lit. d), care interzice "difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal". Obnservăm că această interdicţie este practic doar parţială, ea nevizând capturarea imaginilor, doar difuzarea lor ulterioară. De asemenea, nu este prevăzută situaţia în care edificiul în cauză este proprietate publică - caz în care, teoretic cel puţin, fotografierea ar fi permisă (ea putând însă fi restricţionată prin regulamentele de ordine interioară a unităţilor respective).

Este interzisă expres, de Art. 74 lit. g), difuzarea de imagini cu persoane aflate sub "tratament în unităţile de asistenţă medicală", neavând importanţă dacă e vorba de o unitate publică sau privată, măsură intenţionată a preveni înfăţişarea de imagini stânjenitoare, sau care ar pune persoana fotografiată într-o lumină nefavorabilă - deşi putem desigur suspecta şi că măsura a fost gândită şi pentru a preveni intruziunile fotoreporterilor în vieţile celebrităţilor, în special când se află la tratament din considerente estetice...

Constatăm că legislaţia prevede o serie de drepturi şi mijloace de apărare legală atât pentru public, care îşi poate apăra propria imagine - totuşi, în limite mult mai restrânse decât o cred majoritatea celor care au tendinţa de a-i abuza şi intimida pe fotografi - cât şi pentru aceştia din urmă, care vor trebui să ştie când şi ce au voie să fotografieze şi când trebuie să se abţină de la acest lucru... e dificil, într-adevăr, când se profilează un subiect extrem de interesant, dar este mai bine să acţionăm întotdeauna de aşa natură încât să putem invoca litera legii în favoarea noastră, nu ca aceasta să poată fi folosită pentru a ne face rău!

Concluzii

Pe scurt, din materialul legislativ analizat supra reţinem următoarele: ca fotografi, avem semnificativ mai multe drepturi decât susţin majoritatea persoanelor ostile pasiunii şi îndeletnicirii noastre: putem fotografia oriunde în spaţiul public, cu excepţia obiectivelor strategice, identificate ca atare, şi doar organele abilitate ale statului au abilitatea de a ne restrânge acest drept.

De asemenea, cât timp nu fotografiem persoane cu scopul realizării unor portrete, ci capturând cadrul general, nimeni nu are dreptul de a se plânge că a fost capturat în cadru - aviz practicienilor fotografiei de stradă, care îşi pot desfăşura nestingheriţi (cel puţin din punct de vedere legal) activitatea de surprindere a atmosferei urbane (deşi în ce priveşte portretele realizate stradal, constatăm că lucrurile nu sunt atât de libertine...).

Există anumite restricţii clare, ocrotind viaţa cetăţeanului în spaţiul privat, care apreciez că sunt de bun-simţ şi este preferabil să le respectăm, pentru a persista climatul de convieţuire decentă şi tocmai pentru a ne putea prevala de drepturile noastre, cu bună-credinţă, atunci când situaţia o cere.

Acestea fiind spuse, vă urez lumină bună în cadru şi şedinţe foto fără incidente!

aparate foto profesionale

5 comentarii:

  1. Salut. Interesant articol, foarte util. Totusi, am o intrebare. Sa zicem ca fotografiez o nunta intr-un local si vine un control de la Inspectia teritoriala a Muncii sau Politia Economica. Daca nu le prezint un contract de prestare servicii, au dreptul sa imi dea amenda si sa imi confiste aparatura?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru aprecieri! Raționamentul analog situației DJ-ilor, care pot fi sancționați dacă pun muzică la negru, nu e tocmai aplicabil și fotografilor: dacă e ilegal să difuzezi într-un spațiu public muzică piratată, nu e ilegal să faci poze, cât timp cei prezenți acolo nu au obiectat în a fi fotografiați.

      Probleme legate de serviciile fotografice la negru ar apărea însă mai târziu, la sfârșitul nunții, dacă ești surprins încasând bani pentru care nu poți emite factură și chitanță. Dacă fotografiezi gratuit, doar pentru a-ți extinde portofoliul, e practic imposibil să ți se îmtâmple ceva.

      Pe de altă parte, e adevărat că nu poți lucra perpetuu doar pentru portofoliu, dar menținerea unui PFA sau SRL în funcțiune, cât timp nu ai comenzi suficient de constante, e mult prea costisitoare.

      În acest caz, dacă vrei să nu riști absolut nimic și să faci totul legal, poți căuta un prieten mai vechi în breaslă, care să factureze el lucrarea, tu urmând a-i plăti impozitul... și, ca să fii 100% acoperit, să încheie și el cu tine un contract de comision.

      Ștergere
  2. Bună seara!
    Și mie mi s-a părut extrem de util acest articol. Totuși vin și eu cu o întrebare. Apare următoarea situație: se fotografiază un eveniment (o nuntă). Mirii primesc albumul + fotografiile pe suport digital. O prietenă care lucrează la un laborator foto îi roagă să îi dea și ei câteva fotografii de la nunta lor. Treci frumos pe lângă laboratul foto și îți vezi fotografiile într-un album de prezentare de-al lor, expus
    într-un spațiu comercial. Spun că au acordul mirilor. Dar nu au acordul fotografului și nici nu au precizat nicăieri cine se "face" vinovat de realizarea fotografiilor. Au acest drept?
    O seară frumoasă să aveți!
    Alina

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai că mi-au fost utile articolele de lege evidențiate de tine aici! Multă sănătate!

    Acum am și eu o întrebare: Mâine o să merg într-un parc să fotografiez conjuncția Venus-Jupiter prin telescop! Pentru asta o sa imi instalez trepiedul cu telescopul pe malul lacului, deci parte a domeniului public. Ce șanse sunt să vină un cioban de la BGS să-mi spună că nu am voie să fac asta! Ce articole din lege m-ar putea arăta - asta în cazul în care paznicul știe să citească!

    Mersi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, dupa cum mentionam in articol, atata timp cat nu incalci drepturile persoanelor la intimitate si la apararea propriei imagini, fotografierea din spatii publice este permisa. Cat timp parcul nu are o ora de inchidere (e deschis non-stop, neavand o poarta de acces), nu incalci nicio prevedere legala - nationala sau locala - astfel incat totul ar trebui sa fie in ordine. Insa ma gandesc ca poate cel mai bine ar fi sa le explici paznicilor ceea ce doresti sa fotografiezi... destul de probabil ca vor ramane cel putin uimiti :). Insa in ce priveste stelele, poluarea luminoasa din orase e destul de puternica - astfel ca ma gandesc ca, daca ai cum, poate ar fi si mai bine daca ai ajunge intr-o zona chiar mai izolata. Mult succes! (Si sunt curios ce poze vei face ;) ).

      Ștergere

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.