A fost îmbucurător faptul că creaţiile tinerilor artişti s-au bucurat de un real succes, publicul literalmente inundând spaţiile expoziţionale, devenite în scurt timp neîncăpătoare. Au existat creaţii care transpuneau pur şi simplu fragmente de realitate într-o înfăţişare mai estetică sau menită a transmite un mesaj mai puternic - cum ar fi unele colaje de fotografii - dar şi unele realizări foarte tehnice, care duceau la efecte unice pentru fiecare privitor în parte - am aici în vedere o cutie cu oglinzi multifaţetate, ce permitea observatorului să îşi contemple propria imagine într-o manieră similară oarecum cu cea oferită de un caleidoscop.
În ce priveşte fotografiile, acestea au variat de la imagini în stilul pozelor de buletin (doar că într-un impresionant format 60x40) şi până la fotografii în care neclaritatea de mişcare era intenţionat implementată, ca efect artistic - acestea captivând tocmai prin contradicţia dintre perfecţiunea pe care cineva se aşteptă să o găsească într-o expoziţie şi un "defect" tehnic intenţionat păstrat, pentru a fi exploatat artistic.
Dar să ne oprim atenţia şi asupra părţii de fotografiere a expoziţiei, element esenţial al tuturor studiilor noastre de caz: am pornit de la ideea că invitatul obişnuit al unui absolvent de UAD nu este şi el fotograf profesionist, dar având un cunoscător în cercul apropiat nu şi-a cumpărat cea mai banală "săpunieră", aşa că va realiza, cel mai probabil, fotografii cu un aparat de tip bridge.
Din dorinţa de a simula acest comportament, am luat şi eu bridge-ul personal, un HP PhotoSmart 945 (dezvoltat în 2003 de Hewlett-Packard prin licenţierea ansamblului optic de la Fuji; între timp, HP a renunţat la a mai produce altceva decât compacte pentru începători, Fuji fiind însă probabil cel mai important producător de camere bridge din prezent. Un model comparabil ca dimensiuni, caracteristici optice şi performanţe, desigur, mai evoluate, al momentului, ar fi Fuji SL-300, disponibil în oferta celor de la F64).
A fost nevoie a fotografia cu timpi de expunere relativ lungi, de 1/6-1/30 sec. (pentru a limita granulaţia, nu am trecut de ISO 200), dar aici vine avantajul senzorului mai mic ca dimensiuni: întreg ansamblul optic lucrează la valori mai reduse ale focalei decât pe DSLR-uri, în consecinţă timpii de expunere "siguri", la care să nu apară neclaritatea de mişcare, fiind mai lungi. Spaţiul expoziţional fiind însă iluminat fie artificial, fie din tavan, nu am simţit în niciun moment ca imperios necesară utilizarea blitzului - care, din contră, ar fi ruinat unele efecte de iluminare gândite de artişti (din acest motiv, există situaţii în care este preferabil să declanşăm la o putere minimă, menită doar a şterge umbrele inestetice de pe feţele personajelor noastre).
În ce priveşte focalele folosite, fotografierea în interior presupune prin natura ei alternanţa cadrelor cât mai largi, în care să încapă cât mai mult din planul apropiat în cadru (acesta fiind adesea cel relevant), cu situaţii în care este necesară capturarea unor cadre strânse, care să decupeze elementele irelevante din context, dar să ne şi aducă mai aproape de acţiunea care contează cu adevărat.
Aici cei 300 mm (echivalenţi pentru cadrul de 35 mm) de pe HP, sau cei 720 mm de pe Fuji îşi dovedesc cu adevărat utilitatea, fotograful, chiar "de duminică", bucurându-se de posibilitatea capturării cu un maxim de acurateţe al scenelor îndepărtate (un maxim pentru clasa sa, nu punem problema utilizării unor DSLR-uri, cu senzori mult mai mari şi teleobiective profesionale, în genul unui Nikon AF200-400mm f/4G, cu preţuri apropiate de cele ale automobilelor de început de gamă).
După cum v-am obişnuit, puteţi vedea mai multe imagini de la eveniment pe pagina mea de Facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.
Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.