FotografieCluj.BlogSpot.RO

joi, 23 august 2012

Clujul văzut din turnul Catedralei Szent Mihaly

Între 13 şi 20 august 2012 au avut loc la Cluj Zilele Culturale Maghiare, cu ocazia cărora Catedrala Szent Mihaly, reper emblematic al urbei de pe Someş, a avut porţile deschise publicului interesat atât de religie şi arhitectura gotică, cât şi... de a vedea centrul istoric de la înălţime.

Din punct de vedere fotografic, acest lucru a presupus fotografierea, într-un interval scurt de timp - în ritmul grupului turistic, mai precis -a cât mai multor repere, în cele patru zări, fiind necesarră adaptarea rapidă la condiţiile de lumină determinate de direcţia de bătaie a soarelui.

Pentru a avea controlul total asupra expunerii, am utilizat modul manual, parametrii optimi fiind evidenţiaţi în rândurile ce urmează.


Edificat între 1837 şi 1860, turnul în stil neogotic a fost ataşat faţadei nordice a bisericii Szent Mihaly, a cărei piatră de temelie fusese pusă cu mai bine de cinci secole înainte, în 1316. Având o  înălţime de 80 metri incluzând crucea, a devenit cel mai înalt turn de biserică din România şi, desigur, cel mai notabil reper arhitectural (şi turistic) al Clujului.

Ocazia rară, pricinuită de serbarea Zilelor Culturale Maghiare, a fost că acesta şi-a deschis porţile publicului, care a putut să escaladeze scările înguste de lemn, să exploreze cotloanele sale pline de istorie şi, cel mai important din perspectiva fotografică, să iasă pe terasa circulabilă şi să facă poze în cele patru zări, având Clujul practic ca-n palmă.

Funcţie de ora vizitei, lumina a fost, evident, favorabilă unor direcţii de fotografiere şi complet ostilă altora. Ce vă poate ajuta în astfel de situaţii este să observaţi direcţia în care cade umbra turnului şi să vă orientaţi atenţia înspre acel sector, pentru a avea întotdeauna soarele în spate.  Puteţi, desigur, fotografia şi cu soarele bătând din lateral, caz în care contururile vor fi mai pronunţate - aspect care, desigur, poate fi în avantajul vostru dacă îl exploataţi judicios.

În jurul orelor 10:30, la care am vizitat turnul, deşi soarele a urcat destul de mult pe cer, direcţia sa este încă destul de vizibil ca bătând dinspre est spre vest, ceea ce va permite imortalizarea excelentă a centrului vechi, şi până la Cluj Arena, cartierele Mănăştur şi Grigorescu, precum şi, în zare, dealurile Gilăului, cu siluetele lor plăcute ochiului (desigur, într-o zi cu nebulozitate redusă).

În orice caz însă, indiferent de oră, lumina va fi mai favorabilă dinspre sud înspre nord - fapt de care puteţi profita pentru a imortaliza deschiderea oraşului pe axa nord-sud, îndreptându-vă atenţia spre dealurile care flanchează cartierele Dâmbu rotund şi Iris. Deşi este o zonă mai puţin turistică, acest lucru nu trebuie privit ca un dezavantaj; din contră, este o perspectivă nouă asupra Clujului, diferită de cea de pe Dealul Cetăţuii, de unde sunt realizate majoritatea imaginilor (care, cu versantul său cu expunere sudică, este excelent pentru admirarea oraşului, dar pune şi dificultăţi pentru fotografi în cea mai mare parte a zilei).

Din punct de vedere tehnic, pentru un maxim de profunzime, dar şi pentru a gestiona lumina puternică, am folosit diafragme de f/13-f/14, timpi de 1/100-1/200 secunde şi sensibilităţi ISO netrecând de 200 (singurul motiv pentru a nu rămâne la ISO 100 este de a putea folosi focale mai lungi, de cca. 100 mm, fără riscul mişcării imaginilor, chiar la diafragme închise). La aceste valori reduse, riscul apariţiei granulaţiei este practic inexistent, cu excepţia fotografiilor trase în contralumină (inevitabil, o latură a oraşului va fi în contralumină; singura modalitate de a evita acest lucru ar fi să nu o fotografiem şi să ne programăm o nouă vizită, la o oră mai târzie, când lumina ar fi favorabilă şi pe această direcţie).

Pentru interior, desigur, se schimbă situaţia: diafragme cât mai deschise (f/3,5, sau chiar mai deschisă, dacă obiectivul o permite, ISO 800 - un compromis acceptabil între granulaţie şi luminozitate, timpi de câteva zecimi de secundă). Pentru a dispune atât de unghiurile largi, cât şi de focale mai lungi, am preferat să menţin 18-105-ul pe aparat (mai ales că, într-o clădire veche, este mai mult praf decât ar fi indicat pentru schimbarea obiectivelor); un fix de 35 mm cu al său f/1,8se poate dovedi însă de un real ajutor în interior - şi încadrarea sa poate servi suficient de bine şi în fotografia de peisaj.

Puteţi în cele ce urmază să vedeţi mai multe imagini pe care le-am realizat cu această ocazie, cu ansamblul D3100+18-105+filtru de polarizare.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.