miercuri, 1 august 2012

Competiţia Photomaraton, organizată de Atelierul de Fotografie în Parcul Central, Cluj - ocazie excelentă de a testa obiectivul Tamron 18-270, pe un Nikon D5100

Duminica aceasta, Parcul Central din Cluj a fost gazda competiţiei Photomaraton, organizată de artiştii fotografi Marius Rus şi Lucian Zaharie, de la Atelierul de Fotografie, cu suportul material al F64.

Au luat startul opt echipe de entuziaşti ai fotografiei, fiecare având de executat un traseu predefinit, ce pornea de la vechiul Cazino, străbătând laturile nordică, vestică şi sudică a lacului din Parcul Central.

Să ne oprim în cele ce urmează asupra echipamentelor oferite cu generozitate de sponsor, precum şi a performanţelor lor în fotografia cu temă liberă - recreând practic utilizarea turistică a aparatului, sau cea de la evenimente unde versatilitatea primează asupra performanţelor optice - deşi, după cum am putut constata, ansamblul tehnic oferit se comportă admirabil.   

Astfel, ne-am aliniat la "linia de start" a Photomaratonului începând cu orele 10:00, pentru a primi un training concis, dar cuprinzător, din partea celor doi maeştri ai Atelierului de Fotografie. Aceştia, pe lângă că ne-au pus în temă cu regulamentul şi condiţiile generale de desfăşurare a concursului şi cu caracteristicile echipamentelor utilizate, ne-au împărtăşit cu dragă inimă din experienţa lor în domeniu, arătându-se deschişi la discuţii şi încurajatori pentru oricine dorea să afle mai multe, îmbogăţindu-şi astfel bagajul de cunoştinţe fotografice.

Echipamentul de concurs a inclus câte un DSLR de la Canon şi unul de la Nikon, 600D şi, respectiv, D5100, optica fiind însă similară: toţi concurenţii au avut astfel ocazia de a testa "în viaţa reală", mult mai extensiv decât ar permite-o condiţiile de showroom, obiectivul Tamron AF 18-270mm F/3.5-6.3 Di II VC PZD.

În urma tragerii la sorţi, am fost arondat în echipa 2 de la Nikon, alături de două colege care îşi vor dovedi pe deplin talentul (nu pot să nu remarc prestaţia Dianei, care, deşi la prima experienţă cu un DSLR, a "prins merseria" în mod admirabil, surprinzând instantanee ce pot face fără probleme cinste curentului street photography).

În jurul orelor 14:35, intram pentru cele 20 minute alocate în posesia D5100-lui, cu un obiectiv despre care, mărturisesc, pornisem cu prejudecata încetăţenită pe forumuri, cum că all-around-tele-zoom-urile nu ar fi bune de nimic, că ar induce distorsiuni vizibile în imagine, cu alte cuvinte că a rfi un produs făcut pur şi simplu pentru a exista în oferte şi care nu îşi justifică preţul.

Este adevărat, la circa 2000 lei, diferenţa de preţ nu este mare faţă de a alege obiective de provenienţă pur Nikon, spre exemplu: un all-around 18-105 costă pe F64 1199 lei, iar un teleobiectiv mediu, cu diafragmă variabilă, precum 55-300, 1299 lei. Astfel, pentru 2498 lei, am obţine două obiective acoperind aceeaşi plajă focală, cu performanţe optice superioare; ca deţinător al ambelor obiective Nikon menţionate aici, eram convins că aceasta reprezenta soluţia imbatabilă.

După primele cadre, mă voi convinge că lucrurile nu stau nici pe departe aşa: dacă, într-adevăr, obiectivele cu o plajă largă a focalei pot induce unele distorsiuni şi aberaţii optice comparativ cu cele de clasă superioară, comparativ cu cele de categorie entry/mid-level, diferenţele sunt practic neglijabile; din contră, după cum puteţi observa din acest detaliu capturat cu ambele obiective la 100 mm, Tamron-ul 18-270 a capturat mai multe detalii decât Nikon 55-300 (diferenţa de profunzime indusă de diafragmă fiind minimă: f/6 pe Tamron, f/5,6 pe Nikon). (Este posibil la acest lucru să fi contribuit şi senzorul de calitate superioară de pe D5100, dar la definiţia detaliilor obiectivul este cel care primează; pentru obiectivitate maximă, ar fi fost ideală declanşarea în ambele cazuri de pe trepied, rezultatele fiind astfel cu caracter orientativ).



Într-adevăr, trebuie însă să menţionăm că Tamron-ul are acest dezavantaj, al diafragmei de doar f/6,3 la capătul superior al focalei, faţă de 5,6 pe Nikon - care are, de altfel, şi 30 mm în plus - dar, dacă ne gândim că, în exterior pe timp de zi, lucrăm preponderent la diafragme de f/8-f/16, acest lucru nu ar trebui să constituie o problemă. În cazul portretelor însă, se simte o uşoară diminuare a defocalizării fundalului, ca urmare a imposibilităţii folosirii de diafragme foarte deschise la focale lungi - dar acest neajuns este compensat, pentru utilizarea curentă, de  versatilitatea oferită de plaja largă de focale.

Este astfel extrem de comod a trece de la fotografierea cadrelor largi, la surprinderea de instantanee street photography sau a detaliilor unor subiecte îndepărtate, fără a fi nevoiţi să "facem zoom cu piciorul" - care, de multe ori, prezintă dezavantajul pierderii unghiului ideal de fotografiere, sau cel al apariţiei unor obiecte nedorite în cadru din noul punct de staţie. Aş mai fi curios cum se descurcă Tamron 18-270 şi în fotografia de eveniment, unde plaja largă de focale se poate dovedi extrem de utilă - dar unde ar putea încurca eventuala elongaţie extremă a obiectivului la focala maximă (are tendinţa de a se extinde periculos de mult, iar plasticul din care este confecţionat nu dă cea mai puternică senzaţie de rezistenţă la impactul cu eventuale obiecte ce nu le-am observa în cadru).

Ce am apreciat însă este că, spre deosebire de 18-105-ul meu, care nu se comportă extraordinar în soare puternic (după cca. 100-120 cadre în soare puternic trebuind dezactivat VR-ul, în caz contrar acesta începând să tremure, cerând cu ardoare o pauză de răcire de cca. 15-20 minute), am tras cca. 145 cadre cu Tamron-ul, în soarele amiezii de sfârşit de iulie, într-un interval scurt, de 20 minute, fără a întâmpina nici cel mai mic impediment.

Conchid astfel că şi această companie a înregistrat progrese importante de la 70-300-urile AF-D din urmă cu câţiva ani, care generau imagini "moi", cu contururi (mult prea) difuze (deşi, să nu uităm, avem în 18-270 exponentul unei alte categorii de preţ decât 70-300-le pentru care e criticată în general compania). Astfel, în prezent, avem de-a face cu un 18-270 matur, capabil să satisfacă fără probleme exigenţele fotografilor entuziaşti, dar şi ale celor de eveniment - cât timp, desigur, îl utilizează pentru surprinderea momentului, mai degrabă decât pentru realizarea cadrelor de detaliu sau a portretelor artistice - dar, pentru aceste capitole sunt recomandabile obiectivele fixe, cu performanţe optice superioare zoom-urilor.

În încheiere, doresc să mulţumesc încă o dată echipei Atelierului de Fotografie pentru întreaga implicare în organizarea acestui eveniment, exprimându-mi speranţa că va deveni o prezenţă constantă a manifestărilor fotografice clujene, şi în anii ce vor urma.

În cele ce urmează, puteţi vedea câteva din imaginile pe care le-am realizat în cadrul concursului, cu ansamblul Nikon D5100 - Tamron 18-270.







De asemenea, prin amabilitatea coechipierei mele, d-ra Andreea Selagea, vă prezentăm şi instantaneele ei, în cel mai autentic stil street photography:



Echipa 2 Nikon, din care am făcut parte, nu ar fi completă fără prezenţa unui talent în devenire - o am aici în vedere pe Diana Hener, cu permisiunea căreia vă prezint câteva din fotografiile sale:





...şi, în acelaşi registru, o imagine pe care am realizat-o cu al meu D3100, cu obiectivul 55-300, înfăţişând-o pe colega noastră din echipa 2 Canon, Laura, în acţiune. Apreciez că întruchipează cel mai bine implicarea şi dedicaţia pentru obţinerea instantaneului fotografic perfect.

3 comentarii:

  1. Am citit de cateva ori textul dar nicidecum nu am inteles daca e mai bun tamron 18-270 sau nikon 18-105 + 55-300. Pana la urma care este sensul sa testezi 2 obiective cu 2 body-uri diferite? D5100 trebuia de testat cu D3200 daca atat de mult de dorea pe langa testarea obiectivelor sa se faca si testarea a doua aparate Nikon.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe scurt, am testat ce am avut la dispozitie din partea organizatorilor (un D5100 cu obiectiv Tamron 18-270 mm), acesta fiind in fond scopul maratonului: ca toti fotografii interesati sa-si faca o impresie despre un aparat si un body care erau pe val la momentul respectiv (vara 2012), pe segmentul incepatorilor care vor ceva mai mult de obiectivul kit. Am dorit clar sa compar acest aparat cu al meu (D3100) si singura cale de a ajunge la o focala comparabila era sa pun 55-300-le pe el (regulamentul nu-mi permitea sa schimb obiectivele pe D5100). Insa consider ca a fost o ocazie de a testa aparatul si obiectivul in viata reala, nu doar intr-o incapere cu nimic interesant de fotografiat, cum e cazul in majoritatea showroom-urilor. In ce priveste D3200, la acel moment era deja lansat, intr-adevar, insa nu imi amintesc sa fi fost deja disponibil spre testare la comercianti.

      Ștergere

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.