FotografieCluj.BlogSpot.RO

joi, 20 septembrie 2012

În ce măsură contează clasa sau noutatea aparatului de fotografiat

Am tratat în postarea anterioară chestiunea rezoluţiei aparatelor foto, evidenţiind importanţa acesteia în arhivarea pe termen lung a fotografiilor, amintind ideea că, în anumite cazuri, contează mai mult clasa de performanţă a aparatului de fotografiat decât rezoluţia utilizată.

Ne vom opri în cele ce urmează mai pe larg asupra acestui subiect, exemplificând cu fotografii înfăţişând Clujul pe care le-am realizat pentru agenţia de stock photography DreamsTime, dar şi cu unele în curs de includere pe Google Earth, fiind acceptate de afiliatul acestuia, Panoramio.

Ideea centrală este că, în anumite situaţii primează o rezoluţie sporită, iar în altele o granluaţie scăzută a imaginii; ceea ce trebuie noi să decidem, având un buget limitat, este cărei componente vom da preeminenţă, funcţie de ceea ce dorim sau avem nevoie să obţinem



camere foto digitale

Chiar în acelaşi moment dat, producătorii menţin pe piaţă generaţii succesive de DSLR-uri, unele modele semiprofesionale mai vechi ajungând să coexiste cu cele dedicate începătorilor, de generaţie mai recentă. De aici survine inevitabila dilemă a consumatorului: ce se justifică mai mult a fi achiziţionat: un model nou, cu rezoluţia cea mai mare şi unele facilităţi ţintite clar către utilizatorul începător, sau e preferabil un aparat ceva mai vechi, dar de clasă superioară, cu un senzor cu granulaţie mai scăzută în lumină slabă şi cu o ergonomie mai bună.

Astfel, spre exemplu în oferta celor de la Nikon regăsim modele entry-level, ca D3100 (14 MPx, lansat în 2010), D5100 (16 MPx, 2011) sau D3200 (24 MPx, 2012), la preţuri apropiate de modelul de vârf al epocii sale, destinat consumatorului final, D90 (12 MPx, 2008), devenit emblematic în rândurile fotografilor - în România, nu puţini fiind cei care l-au utilizat şi s-au mândrit cu el ca "aparat profesional".

Nu vom insista pe considerentele subiective, precum prezenţa sau absenţa motorului de focalizare în corpul aparatelor, în prezent toate obiectivele lansate pe piaţă dispunând de un astfel de motor, nici pe cele referitoare la prezenţa unei singure rotiţe pentru reglarea parametrilor expunerii (cum e cazul pe modelele pentru începători), sau a două astfel de rotiţe, precum pe modelele avansate. Din punctul de vedere al dezbaterii de faţă, nici pentaprisma vizorului optic sau, pe modelele entry-level, sistemul de penta-oglinzi, nu prezintă relevanţă deosebită - e un element care contribuie la confortul fotografului, dar nu influenţează calitatea imaginii finale.

Problemele structurale sunt cele ce ţin de performanţele senzorului fotosensibil: în principiu, orice senzor contemporan (nu doar de DSLR) face faţă în lumină solară suficientă, pentru scene fără contraste puternice. Diferenţele se văd în momentul în care apar în imagine zone mai închise, sau suprafeţe întinse de aceeaşi culoare (cum e în cazul cerului sau al frunzişului), caz în care, spre exemplu, senzorul de pe D3100 începe să dea primele rateuri - vizibile la fotografierea apusurilor sau a formaţiunilor de nori; adeseori, nici frunzele copacilor nu scapă de penalizarea granulaţiei. Fenomenul e atenuabil cu folosirea unui filtru de polarizare, caz în care se pierde însă cca. o treaptă de expunere.

Comparând cu bătrânul D70 (celălalt aparat al meu), constat o situaţie oarecum surprinzătoare: D3100 se comportă mult mai bine la sensibilităţi ISO mari (fotografiile în ISO 800 sunt perfect utilizabile, cele în 1600 fiind la rândul lor acceptabile), pe când pe D70, ISO 640 e o limită maxim suportabilă (în 1600, are sens să fotografiaţi doar dacă aveţi nevoie de imaginea respectivă ca sursă probatorie, nicidecum cu valoare estetică).

Pe de altă parte, la sensibilitatea cea mai scăzută de pe D70, ISO 200, la expunerile lungi de câteva secunde, de pe trepied, detaliile sunt mult mai bine definite, granulaţia e semnificativ redusă, iar contrastele sunt mai conforme cu realitatea, comparativ cu Nikon D3100. Astfel, fotografiind subiecte de arhitectură la "ora albastră", am avut surpriza să constat că, la încărcarea pe DreamsTime, să-mi fie acceptată o imagine realizată cu D70-ul înfăţişând Piaţa Unirii din Cluj şi să-mi fie respinsă cea de rezoluţie mai mare, dar suferind uşor de granulaţie pe suprafaţa cerului, realizată cu D3100, înfăţişând Piaţa Avram Iancu (o puteţi vizualiza pe profilul meu de Panoramio; este adevărat însă că DreamsTime penalizează drastic orice scăpări calitative ale imaginilor, pentru ca clienţii lor să poată beneficia de cele mai bune listări).

În plus, un aparat mai avansat oferă un control manual mult mai rapid, graţie celor două rotiţe pentru fixarea parametrilor şi a butoanelor dedicate celor mai uzuale funcţii; am constatat, dintr-o serie de cca. 20 imagini înfăţişând acelaşi subiect arhitectural (castelul Bran) că rezultatele optime pot fi obţinute doar reglând manual expuenrea şi alegând manual un singur punct de focalizare (modurile automate şi semiautomate producând rezultate asemănătoare, dar nu de aceeaşi fineţe a detaliilor).

Astfel, dacă sunteţi un fotograf avansat, sau care doreşte să facă tranziţia spre acest stadiu, un aparat de clasă superioară, chiar ceva mai vechi ca model, se poate dovedi o alegere mai inspirată decât un model de început de gamă, care îşi serveşte foarte onorabil scopul, dar e limitat constructiv, din privinţele anterior-amintite.

Puteţi vedea, în cele ce urmează, câteva din creaţiile mele expuse pe Google Earth.


    (D70)

(D3100)
  
(D3100)

    (D70)



De asemenea, puteţi vizualiza cele mai accesate imagini ale mele de pe DreamsTime:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.