FotografieCluj.BlogSpot.RO

marți, 27 noiembrie 2012

Festivalul Culturii Ceaiului Chinezesc. O perspectivă fotografică

Duminică, 25 noiembrie, am avut ocazia de a participa la Festivalul Culturii Ceaiului Chinezesc, organizat de Institutul Confucius, ce ființează în cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, în incinta Iulius Mall.

Ca și cursant al Institutului, pot spune că a fost o experiență care vine să completeze în mod fericit orele de limbă chineză, înfățișându-ne încă una din fațetele acestei impresionante culturi - mai exact, o tradiție pe cât de plăcută, pe atât de plină de semnificații sociale (să amintim doar că, în cultura chineză, a nu oferi ceai unui musafir este un gest echivalent cu întrebarea "și când pleci de la noi?").

Ceaiul este, așadar, dincolo de o băutură caldă cu numeroase efecte benefice, un liant social, un simbol al prieteniei și prețuirii - iar servirea sa nu poate fi deci decât un moment deosebit.

Însă Festivalul nu s-a limitat la expunerea feluritelor sortimente de ceai și degustarea acestora (și nici măcar la ascutlarea câte unei povestioare privind fiecare varietate). Din contră, am asistat la o veritabilă desfășurare de forțe din partea tinerelor și tinerilor veniți din China pentru a preda limba și a prezenta lumii elemente de civilizație chineză.

Astfel, am putut lua parte la activități mergând de la învățarea unor caractere (și scrierea propriului nume în ideograme), realizarea de figurine tradiționale, răsfoirea unor publicații disponibile la biblioteca Institutului, și până la învățarea primelor noțiuni de mânuire a bețigașelor utilizate în servirea mâncării (kuaizi, în limba chineză).

Privind lucrurile din perspectivă fotografică, cum estimam că evenimentul va atrage un public numeros, locația fiind destul de aglomerată și implicând fotografierea la distanțe reduse, fiind însă necesară și surprinderea unor subiecte îndepărtate, am optat pentru versatilul obiectiv 18-105; și cum lumina avea inevitabl să se dovedească insuficientă pentru redarea fidelă a detaliilor fără a crește excesiv sensibilitatea ISO (și a cădea implicit în pericolul granulației deranjante), am utilizat cu încredere blitzul SB-700.

Am încercat pe cât posibil să evit efectul umbrelor deranjante - ce se formează atunci când tavanul înalt sau absența unui perete apropiat și uniform colorat nu permit utilizarea blitzului prin ricoșeu și acesta trebuie îndreptat înspre subiect - având grijă să nu existe un fundal proeminent, la distanță prea mică, sau concentrându-mă pe detalii (unele fiind realizate chiar cu lentila macro (despre care relatam într-o postare trecută).

Acestea fiind spuse, vă invit să vizionați imaginile - și, de ce nu, să participați la viitoare ediții ale festivalului.







duminică, 25 noiembrie 2012

Privind aparatul în ochi... noaptea albă de Black Friday

"Vinerea Neagră"... termen folisit, între altele, pentru comemorarea unui incendiu din Australia anului 1939, bombardarea Norvegiei de către naziști în 1945, represiunea brutală a unor proteste din Iranul anului 1978...

Însă cum tot anul prețurile mari sunt cele care ne oprimă, bucuria cea mai mare e că, măcar pentru o zi (sau, mai exact, câteva ore, cât durează stocurile), prețurile mari devin ceva de domeniul istoriei.

Așa că viziunea americană asupra termenului, "Black Friday" - una întunecată ca urmare a afluxului imens de pietoni asaltând magazinele, în dimineața de după Ziua Recunoștinței - când distribuitorii dau startul sezonului de cumpărături de Crăciun - este cea care trezește cele mai plăcute emoții ale noastre.

O dată cu migrarea tot mai masivă a shopping-ului spre mediul online - care se face cu atât mai simțită în rândurile pasionaților de tehnologie, printre care, desigur, și fotografii - și orele de deschidere ale "magazinelor" (sau, mai exact, de plasare a ofertelor promoționale pe server-e) au înregistrat modificări.

Astfel, principalul distribuitor de articole fotografice din România, F64 Studio, a deschis sezonul de vânătoare a reducerilor vineri, 23 noiembrie, la ora 0:00 - moment în care server-ele  companiei erau solicitate la maximum... dar putem spune că reducerile oferite meritau osteneala: spre exemplu, un Nikon D600 era redus, de la 9499 la 6999 lei, iar Canon 1100D a devenit probabil cel mai ieftin DSLR nou din toate timpurile, la prețul de 999 lei.

Nici principalul distribuitor de electronice, cu predilecție pe online, eMag, nu s-a lăsat mai prejos: spre exemplu, modelul de top al celor de la Sony, SLT A77, 24.3MP, cu obiectivul 16-50mm, putea fi găsit cu un discount de 1000 lei. Promoțiile acestuia (din care unele pot fi vizionate pe banner-ul de mai sus) fuseseră anunțate pentru orele 5:00, pentru a fi decalate mai apoi pentru orele 8:10, ca urmare a nevoii de a lua toate măsurile pentru a preveni încărcarea excesivă a server-elor - care, deși neîndoielnic semnificativă, a permis o navigare incomparabil mai fluentă pe site-ul eMag decât pe al celor de la F64 (deși, să nu uităm, oferta a fost mai limitată, vizând categorii de aparate foto și obiective dedicate mai degrabă utilizatorului obișnuit decât profesionistului).

Am urmărit desfășurarea fenomenului îndeaproape - trezindu-mă de la primele ore ale dimineții (felicitări copywriter-ilor de la eMag pentru pisica de ne îmbia cu o cafea black în jurul orelor 5:20) - astfel că, la sfârșitul zilei de vineri, aveam o expresie... excelentă pentru a testa lentila macro de care vă posteam în postările trecute, Raynox DCR-150, imortalizând expresia ochilor mei obosiți.

Inițial am făcut câteva experimente în lumină existentă (utilizând o lanternă solară Varta, suficient de puternică, de la distanța de cca. 25-30 cm, pentru a permite utilizarea unor timpi de 1/60 sec., la ISO 400 și f/5,6.

Dorind însă, dincolo de efectul interesant oferit de lumina sa albăstriu-violacee, mai multă profunzime și imagini mai realiste, am declanșat în modul Remote SU-4 blitz-ul SB-700, cu puterea mult diminuată și prin panoul de difuzie, sau prin ricoșeu cu tavanul (pentru reliefarea formațiunilor irisului, iluminarea directă, ușor din lateral, s-a dovedit cea mai de efect în experimentele mele). A fost posibil astfel să fotografiez la f/18 și cel mai scurt timp de sincronizare, 1/200 sec - cu avantaje evidente privind "înghețarea" detaliilor.

Puteți, mai jos, privi câteva din imaginile rezultate:





joi, 22 noiembrie 2012

Mă vinde... D70, stare impecabilă de funcționare, caut proprietar :)

După cum relatam într-una din postările anterioare, simt tot mai mult nevoia unui upgrade a aparatului foto... însă pentru ca acest lucru să fie posibil, a venit vremea să-mi iau rămas bun de la bătrânul meu Nikon D70 (puteți vedea specificațiile sale pe site-ul DPreview).

Au trecut parcă secole din 2005, când un bun prieten îl trecea oceanul, încântat că vizitase sediul B&H Photo din New York... între timp s-au adunat nu doar firele albe în creștetul meu, ci și cadre pe aparat: 64784, după o ultimă măsurare a iExif. Acesta însă strigă "Prezent!" la datorie, funcționând ireproșabil și, dincolo de urmele de uzură de pe carcasă, care-i trădează vârsta, e ca-n prima zi.

(Să fiu exact, senzația e alta în prezent, când îmi fac cu ochiul tot mai seducător modele precum Nikon D7000 sau Pentax K-30, cu cadențe de fotografiere în rafală de 6-7 imagini pe secundă, 10 megapixeli în plus și capabile de a lucra la sensibilități ISO inimaginabile în urmă cu 7 ani).

Cu toate acestea, D70-ul rămâne o alegere excelentă ca aparat de backup, pentru cei interesați de fotografia de eveniment - cu un blitz extern și un obiectiv de calitate, face minuni și în prezent, evident cât timp faceți încadrarea și expunerea corectă din aparat (să nu uităm că de departe cea mai slabă verigă în procesul realizării unei fotografii e adeseori însuși omul). Iar faptul că include motorul de focalizare intern (absent pe modele precum D40, D3100 sau D5100) permite utilizarea nestingherită a obiectivelor AF-D, de pe vremea aparatelor pe film, nelimitându-vă astfel la obiectivele AF-S de dată recentă.

De asemenea, D70 vine ca o mănușă pentru cei aflați la început de drum într-ale fotografiei, permițând o jonglare foarte rapidă a parametrilor expunerii, într-o manieră cât se poate de intuitivă. După câteva săptămâni de jonglare cu timpul de expunere și diafragma, afișate la îndemână, pe ecranul superior, ajungi să stăpânești la perfecție combinațiile optime, alterându-le după necesitate, într-un timp care să permită surprinderea de instantanee - și pur și simplu uiți de modurile automate.

Revenind însă la ceea ce ofer spre vânzare:
  • Aparat D70 (body), cu capac protecție display și încărcător acumulator
  • Card  CF Kingston 16 GB (cel mai mic preț pentru unul comparabil, nou, e în prezent 139,99 lei la la eMag)
  • 2 acumulatori EN-EL3 (original Nikon, autonomie cca. 600 cadre; replace - autonomie cca. 700 cadre). Aparatul funcționează și cu acumulatorii EN-EL3e pentru D90, identici ca formă - putând astfel servi în manieră optimă drept aparat de backup pentru un posesor de D90.
Totul pentru un preț de doar 800 lei!
Puteți achiziționa aparatul și fără cardul de 16 GB, la un preț de 700 lei (caz în care veți primi un CF de 512 MB).

De asemenea, pentru a veni în sprijinul fotografilor aflați la început de drum, am decis să ofer și obiectivul kit 18-55 f/3,5-5,6 VR, la un preț de 449 lei (este ca nou, l-am primit în 2011 împreună cu celălalt aparat al meu, D3100, folosindu-l minimal, doar cca. 1000 cadre - din cele cca. 25000 ale D3100-lui - în condițiile în care mai dețin un 18-105, un 55-300 și un fix de 35 mm).

Aparatul poate fi văzut și probat în Cluj-Napoca. Dacă sunteți interesați, nu ezitați să mă contactați, iar dacă cunoașteți persoane interesate, am să vă rog să le forward-ați link-ul :)



 (imaginile înfățișând D70-ul sunt realizate cu al meu D3100+35 mm f/1,8)

marți, 20 noiembrie 2012

Spre Făget, prin pădurea Gălcer. Experimente

Weekendul recent încheiat mi-a adus o ieșire memorabilă în sectorul nord-vestic al pădurii Făget (zonă cunoscută și ca Gălcer). Accesibilă din extremitatea sud-vestică a cartierului clujean Mănăștur, de-a lungul drumului Sfântul Ioan, după o ascensiune abordabilă - altitudinea variind cu doar câteva zeci de metri - pădurea Gălcer ne va oferi priveliști încântătoare și o liniște plăcută sufletului, la doar câteva zeci de minute de mers pe jos de tumultul orașului.

Am pornit explorarea animat de o dublă dorință: aceea de a surprinde o imagine generală, a pădurii într-o dimineață de toamnă, dar și de a explora universul macro de lângă noi, acel microcosmos atât de fascinant al naturii - care ascunde frumuseți pe care tindem, cel mai adeseori, să le ignorăm.

Să ne oprim în continuare atenția asupra a ceea ce ne poate oferi pădurea Gălcer din perspectivă fotografică.

Ce a fost mai interesant a fost că practic întreaga zi a stat sub semnul ceței, astfel că parcurgerea drumului Sfântul Ioan a devenit literalmente o incursiune în enigmatic, aspect care a conferit o atmosferă aparte imaginilor realizate - lucru pentru care nu pot decât să mulțumesc Providenței, ca și unei dragi prietene care mi-a fost călăuză în acea zi.

Dincolo de faptul că vălătucii de ceață limitează puternic vizibilitatea, obligându-te să te concentrezi pe subiecte situate la câteva zeci de metri, aceștia prezintă și un dublu avantaj: vor reprezenta un fundal gri ce poate fi exploatat creativ pentru reliefarea unor subiecte contra acestuia (desigur, cât timp vom ști să utilizăm judicios marginile difuze ale subiectelor noastre);   în același timp, deși pare că avem de-a face cu lumină insuficientă, lucrurile nu stau nici pe departe așa: combinații de 1/125 sec. cu diafragme de f/9,5-f/11 vor produce rezultate excelente (desigur, cu condiția selectării corecte a balansului de alb).

De asemenea, vremea umedă a oferit o oportunitate excelentă pentru a scoate la "joacă" lentila macro pe care mi-o cumpărasem de câteva zile, Raynox DCR-150. Astfel, cu o iluminare din lateral cu ajutorul blitzului SB-700, mimând astfel căderea luminii diurne pe subiectele de mici dimensiuni - de la măceșe și ciupercuțe la picături de rouă și licheni - am reușit o punere în valoare a detaliilor ce dau textura specifică a acestora - iar umezeala a servit, în lumina blitzului, ca un strat potențator de contrast.

Spre orele amiezii, ceața s-a rarefiat, fiind însă suficientă pentru a crea, în alernanța de clar-obscur din pădure, efecte de atmosferă eterică, învăluind totul într-o aură de mister (efect ce poate fi amplificat, la nevoie, prin suflarea de abur pe lentila frontală a obiectivului - atenție, amplificat și nu suplinit, efectul razelor soarelui profilându-se printre copaci neputând fi recreat - decât, eventual, cu o multitudine de blitzuri plasate în spatele acestora).

În mod evident, o dată cu pătrunderea în pădure, va fi necesară utilizarea unor timpi ușor mai lungi - deși, cu venirea soarelui în unghiul potrivit, este posibilă menținerea diafragmei suficient de închisă pentru a nu pierde din profunzimea atât de necesară redării corecte a scenei până în depărtare.

Vă prezint, în cele ce urmează, imaginile pe care le-am realizat - fiind evident, după subiectul redat, care din ele au fost realizate cu lentila macro și care cu "obiectivul liber".












vineri, 16 noiembrie 2012

Lentila macro Raynox DCR-150. Primele impresii din fotografia de produs

Dorind să experimentez mai multe în domeniul fotografiei de produs și să cochetez pe alocuri și cu fotografia macro, în cursul zilei de joi, 15 noiembrie, am plasat la F64 comanda pentru o lentilă macro de la Raynox. În termen de nici 24 ore, reprezentantul Sprint Curier mă suna la interfon, livrându-mi pachetul dorit.

Să ne oprim atenția asupra câtorva elemente constructive ale lentilei macro Raynox DCR-150: în primul rând, m-a atras colierul universal de prindere care, grație clemelor cu arc, permite fixarea lentilei pe practic orice obiectiv cu diametrul filetului pentru filtru cuprins între 52 și 67 mm - cu alte cuvinte, pretându-se excelent pentru majoritatea obiectivelor pentru senzor crop (în fapt, acestea au fost cele două dimensiuni de filtru pe care am avut ocazia să le testez - pe Nikon 18-105 (filet de 67 mm), 35 f/1,8 si 18-55 (ambele cu filet de 52 mm)).

Dacă în cazul filetului de 67 mm, lucrurile sunt puțin la limită, vignetarea fiind suficient de pronunțată, încât să oblige la utilizarea cu preponderență a centrului cadrului, compozițiile fiind astfel îngrădite, pe 52 mm lucrurile stau mult mai bine, vignetarea fiind practic imperceptibilă. Devine astfel posibilă încadrarea obiectelor astfel încât acestea să umple aproape în întregime cadrul (după cum veți vedea în seria de imagini).

Respectând distanța de focalizare de cca. 21 cm (moment în care aparatul va avea impresia că focalziează la infinit), este posibilă obținerea de imagini cu un câmp de profunzime bun, suficient pentru a reda fidel obiecte de mici dimensiuni, precum ceasuri, casete de film, carduri de memorie - acestea fiind primele accesorii care mi-au ieșit în cale, dornic fiind a testa "noua jucărie".

Cele 4,8 dioptrii se traduc într-un raport de reproducere a obiectului fotografiat de 0,66x - evident, mai mic decât raportul de 1:1 al obiectivelor dedicate, sau cel de 1,1x al DCR-250 (cu 8 dioptrii), însă conferă un câmp de profunzime ceva mai extins, permițînd o mai mare libertate de mișcare - deși, să nu uităm, pentru rezultate optime trebuie să respectăm distanța de cca. 21 cm până la obiectul fotografiat și să plasăm cu atenție punctul de focalizare.

Dacă pentru fotografierea în lumină existentă este obligatorie utilizarea unui trepied și a declanșării întârziate sau a telecomenzii, pentru rezultate optime - și obținerea unor imagini cu aspect profesional, cu obiecte detașate de context, pe un fundal alb - se impune utilizarea unor blitzuri declanșate la distanță (sau, cel puțin, a unui blitz și a unei blende de mici dimensiuni - soluția la care am recurs pentru imaginile de mai jos).

Să vedem în cele ce urmează fotografiile obținute cu lentila Raynox DCR-150, atașată pe obiectivele 18-105 și 35 f/1,8 (body-ul utilizat fiind Nikon D3100). Exceptând prima imagine, cu caracter de comparație, în cazul tuturor celorlalte nu a fost operat niciun crop, tocmai pentru a ilustra gradul de vignetare, și, aspect mai important, umplerea cadrului cu obiectul fotografiat.

 18-105, 62 mm, lumină existentă, 1/8 sec., f/5,3:


 18-105, 62 mm, SB-700+blendă, 1/200 sec., f/14:


Toate imaginile de mai jos sunt realizate cu obiectivul 35 mm f/1,8, 
SB-700+blendă, 1/200 sec., f/14:






Bloguri, Bloggeri si Cititori     aparate foto digitale ”Particip

marți, 13 noiembrie 2012

Rainbow Flashmob - Clujul sărăbtoreşte Ziua Internaţională a Toleranţei

Luni, 12 noiembrie, am asistat la un eveniment menit a creşte conştientizarea publicului asupra problemei discriminării minorităţilor sexuale.

Iniţiat pentru a coincide cu Ziua Internaţională a Toleranţei, Rainbow Flashmob a reunit câteva zeci de persoane care, preţ de trei minute, s-au perindat în Piaţa Unirii, purtând umbrele colorate în culorile curcubeului - simbolizând diversitatea, dar fiind totodată culorile oficiale ale măşcării LGBT.

Informat fiind asupra evenimentului de pe pagina sa de Facebook, am mers pregătit de fotoreportaj, cu obeictivul de uz general 18-105 şi blitz-ul SB-700.

Să vedem, în cele ce urmează, cum au decurs lucrurile din perspectivă fotografică. 

Un element care a favorizat clar evenimentul (şi consemnarea sa în imagini) a fost vremea, neobişnuit de frumoasă pentru aceste zile de toamnă târzie. Deşi dimineţile sunt ceţoase, la orele 13:00, alese de organizatori, soarele strălucea pe cer, iar din acest punct de vedere, toamna şi iarna prezintă un avantaj.

Astfel, dacă în timpul verii, recomandarea universală este de a evita fotografierea la orele amiezii, ca urmare a căderii perpendiculare a razelor soarelui, care ar genera umbre inestetice, de prin octombrie şi până prin martie, înclinarea mai accentuată a axei Pământului şi, implicit, căderea razelor soarelui dintr-un unghi mai ascuţit, permit fotografierea în condiţii optime pe direcţia sud-nord, într-o manieră similară cu cea de la răsărit şi apus pe timp de vară.

Este însă în continuare aplicabilă recomandarea de a nu fotografia în contra luminii, decât fie dacă dorim obţinerea unui efect de siluetă, fie dacă utilizăm un blitz de umplere, care să ilumineze chipurile personajelor noastre, scăldate altfel în propria umbră.

Întrucât scopul era tocmai surprinderea umbrelelor colorate ale protagoniştilor flashmob-ului, am optat pentru fotografierea cu blitz de umplere, la timpi scurţi (menţinuţi în limitele vitezei de sincronizare) şi diafragme relativ închise (f/9-f/11). Astfel, am putut ţinti în orice direcţie, lucru util în condiţiile în care umbrelele colorate erau literalmente peste tot.

După realizarea unor cadre ilustrative "sigure", am oprit blitzul, pentru a surprinde mai bine atmosfera, exclusiv în lumina soarelui de toamnă, mai caldă decât cea din alte anotimpuri.

În ce priveşte cauza manifestării la care am fost martor, precizez că nu sunt şi nu intenţionez să devin gay, dar ca jurist nu pot să nu susţin nu doar egalitatea în drepturi la nivel de principiu, ci şi dreptul de a contracta - care, apreciez, ar trebui să permită oricui să constituie aceleaşi privilegii în favoarea persoanei alese de el/ea, indiferent dacă este vorba de cineva de sex opus, sau, din contră, de acelaşi sex (la aceasta reducându-se, în fond, instituţia căsătoriei, din punct de vedere strict legal). Astfel, un stat care preţuieşte drepturile şi libertăţile individuale s-ar putea implica mai mult în crearea unui cadru legislativ care să permită parteneriatele domestice, care nu sunt altceva decât manifestări contractuale.

Acestea fiind spuse, să ne oprim asupra imaginilor realizate:







vineri, 9 noiembrie 2012

Pentax K-30 vs Nikon D3100, în fotografia de noapte. Impresii comparative

Vine o vreme când, măcar că găsești orbește orice funcție a aparatului tău, deja ajungi să-i simți limitările - spre exemplu, în cazul D3100-lui meu, granulația destul de pronunțată pe fundalurile de culoare uniformă, precum cerul la ora albastră, sau focalizarea dificilă în condiții de lumină precară... și, desigur, lipsa celei de-a doua rotițe pentru stabilirea parametrilor expunerii, care devine indispensabilă de îndată ce ajungi să fotografiezi aproape exclusiv în modul manual.

De aici și dorința pentru un upgrade... iar cum cei de la Nikon nu au mai lansat modele noi pe senzor crop pentru entuziaști din 2010, profesionale chiar mai demult, iar un full-frame precum D600 încă e în afara posibilităților mele financiare, tendința de a mă reorienta spre Pentax îmi pare ca tot mai naturală...





  camere foto

Alegerea mi se îndreaptă, în consecință, înspre două modele din gama Pentax, K-30, un aparat de nivel mediu, lansat în iulie 2012, sau noul K5-II, anunțat la Photokina și care va fi disponibil la comercianți începând cu finele lui noiembrie - acest din urmă model reprezentând vârful de gamă pe senzor crop.

Mulțumită unui amic fotograf (al cărui portofoliu îl puteți viziona pe site-ul Erke, precum și pe Flickr), care a devenit de curând fericitul posesor al unui Pentax K-30, am avut ocazia de a-l testa comparativ cu Nikonul meu, într-o ieșire de seară - practic, într-o sesiune de fotografie nocturnă, dată fiind ora apusului din această perioadă a anului.

Într-o primă fază, am fost surprins de dimensiunile extrem de compacte ale K-30: Pentax-ul e, pe două din dimensiunile sale, o fracțiune mai mic decât D3100; cu toate acestea, K-30 e cu 82 grame mai greu decât D3100, semn al materialelor de calitate superioară utilizate și al cauciucului suplimentar, pentru o priză mai bună în mână și izolare împotriva apei. (Avem de-a face cu un model certificat ca rezistent la apă și îngheț, ceea ce ar trebui să facă din K-30 o alegere ideală pentru ieșirile de iarnă).

Cu toate acestea, micuțul nu trebuie subestimat: e departe de a fi un aparat pentru începători, sau cel puțin departe de ceea ce alți producători ne-au obișnuit pe aparatele de început și mijloc de gamă: K-30 dispune de un vizor optic cu pentaprismă, cu o imagine mai clară și mai luminoasă decât cea oferită de sistemul de oglinzi de pe D3100, pentaprisma dovedindu-se excelentă în țintirea subiectelor pe timp de noapte (reflexiile sunt minimizate, astfel încât ochiul ațintit prin vizor va obosi mai puțin).

De asemenea, K-30 dispune de două rotițe pentru stabilirea parametrilor expunerii (D3100/3200/5100 dispun de una singură), fapt ce îl plasează net în categoria modelelor destinate fotografilor entuziaști și avansați, precum Nikon D7000 (model care însă începe să sufere de trecerea timpului, deși, după toate aparențele, producătorii îl vor mai menține pe piață, neglijând dezvoltarea segmentului de mijloc al pieței, în detrimentul aparatelor pentru începători, precum nou-anunțatul D5200 și al mult mai scumpelor full-frame, precum D600).

Trecerea pe Pentax poate fi ușor derutantă la început, rotițele având exact funcțiile opuse față de cum mă obișnuisem pe Nikon D70: cea frontală controlează timpul de expunere, iar cea dorsală, dinspre utilizator, diafragma. Acest lucru poate fi totuși util în fotografierea cu blitz, în situațiile când stabilim un timp de 1/125-1/160, iar mai departe jonglăm cu rezultatul final al expunerii din diafragmă și puterea de declanșare a blitzului.

Dincolo de aceste aspecte ce țin mai mult de ergonomie decât de realizarea efectivă a imaginilor, două elemente mi s-au părut însă net în favoarea K-30: excelentul sistem de focalizare cu detecție de fază (în experimente de panning nocturn, am reușit să focalizez corect în de trei ori mai multe situații decât cu D3100), și fotografiile lipsite de granulație pe culorile închise, la expunerile prelungite.

Alte aspecte în favoarea Pentax sunt constituite de mici detalii, dar care se pot dovedi extrem de utile: la declanșarea cu temporizator, K-30 activează funcția mirror lock-up de la începerea numărătorii, astfel încât imaginea să nu fie afectată de tremurul pricinuit de ridicarea oglinzii (aspect util în special în astrofotografie), prezența unei ușițe în parasolar, pentru reglarea facilă a filtrului de polarizare sau de densitate neutră, sau faptul că, până și obiectivul 18-55 vine cu element frontal fix, ceea ce permite utilizarea optimă a anterior-amintitelor filtre.

În perioada următoare, rămâne să mă decid dacă voi alege K-30, sau K5-II, la care apreciez viteza de operare sporită (multe funcții care pe aparatele de clasă consumer sunt disponibile doar în meniuri, pe acest model de clasă profesională, dispun de butoane și controale dedicate), precum și ecranul pentru parametri din partea superioară - un ajutor de nădejde, când dorești stabilirea rapidă a parametrilor fără să mai aprinzi ecranul principal, economisind astfel miliamperi prețioși pentru ședințele foto prelungite (este adevărat că pentru K-30 există un adaptor ce permite alimentarea cu baterii AA plasându-le direct în locașul acumulatorului, dar pe de altă parte, nu exclud nici achiziționarea unui grip dedicat pentru K5-II, ce se poate dovedi util în ședințele foto de portretistică).

Puteți vedea mai jos două capturi de test, extrase din fișierele Raw realizate de ambele camere, fără alterarea pe PC a parametrilor acestora (atât imaginea de ansamblu, cât și detalii, 1:1, la dimensiunile date de cei 16, respectiv 14 megapixeli).




sâmbătă, 3 noiembrie 2012

eMAG te invită la concurs: Win 8 @ eMAG

Noul sistem de operare de la Microsoft, Windows 8, e acum aici!
Și, după cum ne-au obișnuit cei de la eMAG, acesta e disponibil pentru achiziționare încă de la lansare, astfel că puteți fie să-l primiți prin curier, fie să-l ridicați din showroom-urile eMAG de pe cuprinsul țării, de îndată ce l-ați comandat de la următorul link: Microsoft Windows 8, 64 bit, English .

Iar pentru a vă răsplăti loialitatea, Windows 8 dă startul la premii: Microsoft oferă, prin tragere la sorți, un laptop HP Pavilion, două Sony Vaio și trei Acer Aspire... precum și zece exemplare din revoluționarul mouse Microsoft Arc Touch.

Nu vă rămâne decât să intrați în concursul Win 8 @eMAG, sau mai exact pe pagina de Facebook a concursului: http://www.facebook.com/pages/eMAG/249215621898?sk=app_359384124153089 .

Nu pot decât să îmi exprim speranța că Windows 8 ne va îmbunătăți experiența de interacțiune cu mai multe dispozitive decât calculatorul personal. În fapt, calea luată de Microsoft pare să fie tocmai aceasta: să ne permită o utilizare similară a mai multor dispozitive, de la smartphone și tabletă, până la PC... și cum, să nu uităm, suntem pe un blog de fotografie, nu m-aș supăra deloc ca, într-o bună zi, posibilitatea interacțiunii dintre PC și DSLR să fie integrată în Windows, nemainecesitând adaptoare și soluții software de la terți.

vineri, 2 noiembrie 2012

1 Noiembrie, ziua în care îi comemorăm pe cei plecați dintre noi

Întâi noiembrie... ziua în care noi transilvănenii îi comemorăm pe cei pe care sperăm că-i vom revedea pe lumea cealaltă... o zi în care vremea mohorâtă de toamnă aproape mocănească a contribuit din plin la accentuarea stării de dezolare, de apăsare...

Senzația apăsătoare e cu atât mai puternică cu cât gândul că acei oameni care ți-au marcat copiloria și tinerețile nu mai sunt decât umbre ale trecutului, o amintire pe care comemorarea organizată în această zi încearcă să o țină vie.

Trag nădejde ca gestul meu, de a lua aparatul de fotografiat cu mine prin cimitir (mormintele celor dispăruți din familie fiind situate în partea superioară a colinei Cimitirului Central din Cluj, fiind necesară o ascensiune de cca. 20 minute) să nu pară unul deplasat... din contră, intenția mea a fost de a onora această zi de doliu, prin câteva imagini ilustrative, care să spună povestea unei comemorări specific transilvănene (românii transilvăneni păstrând atât tradiția ortodoxă, a comemorării celor dispăruți primăvara, de Duminica Floriilor, cât și cea catolică, a unei comemorări autumnale, de Ziua Tuturor Sfinților).

Din respect pentru cei plecați dintre noi, această postare nu va include referințe tehnice, nici trimiteri cu caracter publicitar... las imaginile să vorbească pentru sine, în manieră fotojurnalistică.