FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 21 ianuarie 2013

Raspundem cititorilor - dinamica shutter count-ului la Nikon D3100


Publicam în urmă cu cca. 10 zile postarea Dinamica pretului Nikon D3100. Uzura fizica si morala, în care evidențiam deprecierea unui aparat D3100 ca urmare a uzurii fizice - fiecare rabatare a oglinzii scăzând câte 0,024 lei din valoarea acestuia - comparativ cu cea a unui aparat cumpărat la câteva luni de la lansare, față de situația din prezent, când există pe piață de câteva luni bune succesorul său, D3200, iar în consecință D3100 a devenit un produs vizibil uzat moral - fiind comercializat însă la un preț foarte competitiv pentru caracteristicile sale, încă pe deplin relevante pentru fotografi.

Am primit un interesant comentariu de la un cititor al blog-ului, la care însăprefer să răspund într-o postare separată, pentru a evita contaminarea cu link-uri cu potențial malițios (de tipul bit.ly și is.gd), pe care nu le pot verifica.  



Astfel, cititorul nostru, care a preferat să rămână anonim, scria:

"[1]. Am contorizat de curând toate fotografiile mele, făcute doar în familie + concedii + zile onomastice + botezuri + cununii civile + nunți, cu aparate foto compacte, din 2002 și până în 2012 și am ajuns la aprox 24.000 în 10ani, adică 2400/an sau 200/lună ori 50/săptămână. Dvs. cum ați reușit totuși să faceți 26.867 de fotografii în 18 luni? Singura explicație plauzibilă, ar fi aceea că aveți clienți cărora să le vindeți fotografiile, deci câștigați astfel bani din acest hobby. [2]. Am cumpărat așa ceva de curând: [link magazin online] Consider că un amator nu poate ajunge niciodată la cele 100.000 de declanșări, având în vedere că cei ca mine fac 50 de fotografii pe săptămănă. [3]. Din ceea ce am găsit pe net, am ajuns la concluzia că declanșările în rafală sunt cele care duc la defectarea extrem de rapidă a shutter-ului, unii având probleme chiar și 2000 de declanșări: [link magazin online] . După terminarea celor 2+1 ani de garanție la Nikon, consider că suma de 35$ pentru un shutter, nu [este prea mare].".

Ce pot conchide este că, într-adevăr d-sa realizează fotografii exclusiv în scopul consemnării unor momente mai importante ale vieții de familie, fiind mai puțin interesat de obținerea unei imagini cu valoare comercială, sau cel puțin cu care să se prezinte într-o expoziție (și chiar și în aceste condiții, la nivel expozițional vor exista numeroși fotografi cu dotări superioare și/sau mai experimentați care să le conteste valoarea artistică, astfel că obținerea "cadrului perfect" rămâne o provocare permanentă - de unde și nevoia experimentării continue).

De altfel, voi argumenta că acestea au fost principalele două rațiuni pentru numărul meu ridicat (și, totuși, modic), de cadre trase cu aparatul. Concret, dacă până să fi luat fotografia la modul serios și să o fi studiat corespunzător nu eram departe de media evocată de cititorul nostru (cca. 35000 cadre din 2002 până în 2010, pe aparate compacte demult retrase de pe piață, precum Polaroid PDC640, HP 945 sau Canon A1100is), lucrurile s-au schimbat radical după achiziționarea primului DSLR.

În fapt, tendința a fost una de creștere netă, pe Nikon D90-ul achiziționat pe 27 noiembrie având nevoie de două luni fără câteva zile pentru nu mai puțin de 2283 cadre efective (2585 rabatări ale oglinzii, incluzând aici intrările în modul Live View).

Din acestea, am realizat 106 imagini pentru site-ul de fotografie comercială DreamsTime (din care 47 au fost acceptate și sunt disponibile pentru vânzare). Ținând cont că acest gen fotografic este unul solicitant, în care trebuie trase foarte multe cadre pentru a obține o imagine care să corespundă tuturor exigențelor compoziționale și tehnice ale recenzorilor, estimez că am făcut uz de o medie de 70 declanșări pentru fiecare imagine trimisă spre recenzare - cu alte cuvinte, undeva la 7500 cadre. Acestea au preponderent valoare de portofoliu, vânzările în acest stadiu ridicându-se la sume simbolice, acoperind probabil 10% din valoarea shutter count-ului necesar pentru realizarea lor (și fiind încă departe de suma la care aș putea solicita trimiterea primului cec).

Pentru blog-ul de față, am realizat până acum 246 imagini; la o medie de 20 cadre pt. fiecare imagine inclusă, obținem alte cca. 5000 declanșări. Matematic, aș putea spune că au fost destul de rentabile (aducând scriptic cca. 200% din valoarea shutter count-ului), dar în condițiile în care programele de afiliere generează un venit real doar după atingerea unor praguri (până atunci fiind doar contorizate în contul de utilizator), până în prezent și la acest capitol mai am de așteptat câte o primă încasare.

Pentru diverse evenimente, în scop preponderent experimental, estimez realizarea a undeva la 4500 cadre. Ajungem astfel la un total de 17.000 cadre, realizate fără atingerea unui scop material imediat, însă necesare unei cât mai bune stăpâniri a dotării și a progresului continuu în domeniul fotografic. Celelalte cca. 10.000 cadre au fost trase în scopuri exclusiv personale.

"Primele tale 10.000 de fotografii sunt cele mai rele", obișnuia să spună reputatul Henri Cartier-Bresson, într-o epocă în care probabil ar fi durat ani buni pentru a consuma cele 278 filme de 36 poziții necesare.

Ținând cont că în era filmului costul shutter count-ului era practic neglijabil (la 10.000 cadre trase un aparat ar fi aproape nou, din această privință), iar în prezent un film Fuji ISO 200 de 36 poziții ar costa cca. 12,5 lei (incluzând costul developării), obținem un cost de cca. 3750 lei, pentru realizarea celor 10.000 cadre.

La 3750 lei (practic, valoarea a mai mult de două body-uri de D3100 din prezent), am putea realiza, socotind deprecierea shutter count-ului, 156.250 cadre... și ținând cont ușurința în declanșare, adeseori incomparabil mai puțin studiată decât în cazul cadrelor pe film, aș aprecia că, în era digitală, adagiul maestrului Cartier-Bresson ar trebui rescris ca "Primele tale 150.000 cadre sunt cele mai rele".... lucru cu care nu pot fi decât de acord, fotografia fiind un domeniu în care învățarea continuă este esențială.

În fapt, a-ți recunoaște limitele și a dori să te autodepășești cu fiecare serie de imagini realizate reprezintă, probabil, cea mai importantă calitate a unui fotograf.

aparate foto digitale

4 comentarii:

  1. Adevarul e ca in societetea de consum de azi, mai toate aparatele nu se mai produc la fel de fiabile ca pe vremuri, cu exceptia modelelor de varf profesionale..
    In plus, nici calitatea nu mai e consistenta de la un exemplar la altul, asa ca un shutter poate tine mult peste limita oficiala, sau la cine are ghinion, sa pice mai repede.

    La un DSLR sunt si alte componente care pot ceda in timp - filetul pentru trepied, butonul de declansare, gripul, LCD-ul etc..

    RăspundețiȘtergere
  2. O problema de care se plang multi internauti e ca pana si unele modele deloc ieftine - in genul D600 - pot avea exemplare defecte, care arunca uleiul din mecanismul de rabatare a oglinzii taman pe senzor, si asta in primele cateva sute de cadre.

    Se pare ca shutter-ul e cea mai vulnerabila componenta - desi, cum bine spuneai, numeroase altele pot ceda.

    Cred ca de departe cel mai uzat DSLR pe care am pus mana era un D80 folosit de un amic in fotografia de presa. Avea ~160.000 declansari si functiona aproximativ ok, chiar daca uneori rotita principala se invartea in gol si mai trebuia sa apesi de obiectiv ca sa faca contact.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si la Nikon D7000 a fost aceeasi poveste cu petele de ulei de pe senzor, cu probleme de backfocus si altele - adevarul e ca din sute de mii de bucati produse, lumea vorbeste doar de cele cateva sute cu defecte, nu si de restul care sunt ok.. :)

      Ștergere
    2. Problema mai mare e, cred, cum se comportă cei de la service cu aparatele venite în garanție. Dacă remediază defecțiunea prompt, faptul că ai primit un produs defect la început nu e atât de grav - de-asta, în fond, există obligativitatea legală a oferirii garanției.

      De exemplu, am un brdige HP 945, cumpărat în vara lui 2004 (încă funcționează în parametri normali). A avut un termen de garanție de un an; la 11 luni și 3 săptămâni de la cumpărare, i s-a defectat senzorul CCD - toate imaginile apăreau mov și cu dungi. Cei de la HP s-au comportat exemplar: l-au preluat în garanție, au comandat piesele necesare din Franța și în cca. 2 săptămâni l-am avut înapoi, perfect funcțional. Până la defectare, trăsesem cca. 1000 cadre, iar după reparație, alte cca. 13.000, fără niciun incident. Pot spune că sunt încântat de comportamentul deosebit de serios al celor de la HP!

      Dacă în schimb distribuitorul te poartă cu preșul, doar curățând senzorul și trimițându-li aparatul înapoi - eventual punându-te să și plătești operațiunea, cum au pățit-o unii forumiști din România (nu dau nume, nu doresc să discreditez o firmă sau alta), lucrurile devin mult mai serioase, și trebuie să fii mult mai circumspect.

      Ștergere

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.