FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 13 mai 2013

Oul de Paști și fotografia de produs. Experimente do-it-yourself cu un cub de difuzie artizanal

"Aici ar trebui să fie o urare și o imagine cu ouă"... acest mesaj amuzant, ce se difuza pe Facebook cu ocazia Paștilor recent trecute mi-a pus o problemă, căreia am încercat să-i răspund: cum fotografiem corect un ou?

Cum realizăm izolarea pe alb a subiectului, atât de solicitată de designerii care doresc o imagine pe care să o utilizeze, la rândul lor, mai departe, în proiectele lor creative?

Putem obține un obiect fotografiat complet fără umbre - cerința de bază în fotografia de produs?

Avem deapărată nevoie de mijloace tehnice costisitoare, sau ne putem descurca și cu un buget mai modest, eventual confecționându-ne singuri unele accesorii?

Am încercat să răspund la aceste întrebări în rândurile ce urmează.

Principala problemă în astfel de cazuri o constituie lumina: dacă ne folosim de lumina naturală, a soarelui de vară, putem într-adevăr folosi timpi de expunere suficient de scurți, eliminând riscul apariției neclarității de mișcare... însă urmare a faptului că lumina e dură, prea directă, unele zone mai deschise riscă să apară arse, supraexpuse.

De asemenea, ca urmare a faptului că soarele e - evident - unul singur, vom avea o sursă unică de lumină în scenă, ceea ce înseamnă că vor apărea umbre lungi, inestetice, fiind astfel practic imposibilă izolarea pe alb a subiectului nostru. Putem încerca să o echilibrăm cu o blendă sau altă suprafață reflectorizantă, însă dată fiind dimensiunea obiectelor, mai bine încercăm altfel...

O soluție utilizată în fotografia comercială este să apelăm la un cub de difuzie. Plasând două surse de lumină - fie blitz-uri, fie lămpi puternice - pe lateralele acestuia, la distanțe egale, vom obține în interiorul cubului o lumină moale, difuză; umbrele ce ar apărea pe o parte sau cealaltă a obiectului nostru se vor echilibra reciproc, fiecare sursă de lumină ștergând umbra produsă de cealaltă.

Ca avantaj principal, ar fi faptul că obținem o soluție gata confecționată, dintr-un material cu permeabilitatea luminoasă optimă, de dimensiuni generoase chiar pentru obiecte mai mari. Dezavantajul major este prețul - un cub cu latura de un metru ajungând să coste nu mai puțin de 240 lei (la reducere, în oferta F64).

Putem însă să ne confecționăm singuri un cub pentru fotografia de produs. Chiar dacă este mai ușor să realizăm unul de dimensiuni mai mic, acesta va fi suficient pentru majoritatea obiectelor fotografiate uzual - și arhisuficient pentru oul nostru de Paști. Putem apela în acest sens la o foaie de hârtie albă de mari dimensiuni (precum cele pentru flipchart-uri), pe care să o împachetăm împrejurul unei cutii de hârtie de xerox.

Vom decupa laturile care se suprapun, păstrând doar marginile pentru lipire și, evident, vom lăsa o latură neobturată (pe acolo vom plasa obiectele și le vom fotografia). Apoi, trecem la ranforsarea muchiilor, tot cu hârtie, lipindu-le cu un lipici incolor.

Dacă am avut grijă ca toate laturile să fie drepte, iar îndoiturile să se muleze pe structura cutiei - montajul nostru fiind însă cu câțiva milimetri mai lax, pentru a putea extrage apoi cutia - ar trebui să fi obținut un cub (sau, mai exact, un paralelogram), cu toți pereții, mai puțin unul, cel lăsat intenționat deschis, din hârtie albă.

Putem acum să instalăm cubul pe o suprafață solidă, să plasăm blitz-urile în lateralele sale și să ne apucăm de fotografiat (dacă avem un singur blitz, putem să-l plasăm în spatele cubului, care va acționa ca un softbox de mici dimensiuni; totuși, precum în cazul fotografierii în contre-jour, contrastul imaginii va fi mai slab, iar marginile obiectului fotografiat, ușor arse). Este deci net preferabilă varianta cu două blitz-uri, plasate simetric pe fețele laterale ale cubului.

Ideal ar fi să dispunem de blitz-uri identice, pe care să le reglăm la aceeași putere. În caz contrar, va trebui să coborâm puterea celui mai performant la nivelul celui mai slab - pentru a evita întinderea unei umbre dinspre primul pe direcția acestuia din urmă. Spre exemplu, eu dețin un Nikon SB-700 și un Dorr Digital Zoom. Setând puterea de 1/16 pe Nikon și plasându-l o idee mai departe decât Dorr-ul (un blitz mult mai slab, pe contact central, dar pe care îl achiziționasem foarte ieftin), am reușit echilibrarea corectă a umbrelor în cub, cel puțin pentru obiecte de mici dimensiuni.

Și, desigur, pentru corectarea detaliilor putem apela la Photoshop (fiind preferabil, ca oricând avem de aplicat corecții fine, să fotografiem în formatul RAW). Putem astfel aplica o creștere a clarității fără să recurgem la comanda generatoare de granulație nedorită Sharpen - cât timp nu o creștem cu peste 12-15 puncte, dacă expunerea a fost corectă, nu ar trebui să apară zgomot de imagine deranjant (o traducere poate ușor forțată a image noise-ului).




Dacă dorim fotografierea a și mai multor detalii - cum ar fi cele de pe coaja unui ou - putem apela la o lentilă macro. Putem alege modele universale, care potrivesc pe obiective cu filetul filtrului de la 52 la 67 mm, precum Raynox DCR-150, +4,7, despre care am scris într-o postare anterioară, sau unele ce corespund doar unui diametru de obiectiv - uzual fiind 52 mm, ce potrivește atât pe obiectivul kit 18-55, cât și pe fixul de 50 mm. Personal, dețin pe lângă Raynox-ul de +4,7 dioptrii și o lentilă +8 dioptrii, de la Massa Optics, însă pentru rezultate chiar mai bune, putem alege o lentilă +10 de la Hoya.

În acest caz, vom focaliza exclusiv manual, de preferință comutând pe Live View și mișcând aparatul sau obiectul față-spate până obținem claritatea optimă. Procedeul e destul de laborios și avem nevoie de suficientă lumină în cadru pentru a vedea ce facem pe LCD, însă rezultatele sunt mulțumitoare - oricum, cele mai bune fără a investi multe mii de lei în obiective macro dedicate.


(Acesta nu este un ou de Paști, într-adevăr, însă a constituit un subiect excelent pentru testarea lentilei macro. După cum se observă, chiar la utilizarea diafragmei de f/13, câmpul de profunzime este unul destul de redus, textul gravat pe peniță fiind clar în centrul acesteia, pierzând însă ușor din claritate spre extremele curburii).



Oul bucovinean a fost fotografiat fără lentile macro, însă utilizând teleobiectivul Nikon 55-300 mm, de la o distanță de cca. 1,5 metri. Un avantaj al teleobiectivului este că ne putem concentra ușor doar pe zona dorittă din cubul de difuzie, izolând foarte bine subiectul. Reflexiile care apar pe suprafața oului sunt datorate faptului că a trebuit să declanșez blitz-urile externe prin simpatie, nedispunând de un declanșator radio. În aceste condiții, am redus puterea blitz-ului încorporat la minimum (-3 trepte) și l-am filtrat prin pânza unui tricou alb - rolul său nefiind de iluminare (mai mult ar strica), doar de a fi detectat de celulele fotoelectrice ale SB-700-ului și Dorr-ului; chiar și așa, a generat unele reflexii indezirabile pe suprafața oului.

Este deci evident că un set complet de accesorii profesionale ne poate fi de ajutor și dacă dorim să facem fotografie comercială, nu vom putea precupeți nimic... decât, eventual, să transferăm costurile asupra clientului. Însă, pentru a experimenta și a studia principiile care stau la baza acestui gen fotografic, soluțiile do-it-yourself reprezintă un excelent punct de plecare.

Între timp, mi-am comandat și un set de tuburi de extensie pentru fotografia macro... voi reveni cu detalii, de îndată ce le primesc și am timp să experimentez cu ele. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.