FotografieCluj.BlogSpot.RO

joi, 30 mai 2013

Zilele Clujului 2013, vazute cu superangularul Tokina 11-16


Zilele Clujului (24-31 mai) au adus urbei noastre un suflu proaspăt de vară: în pofida vremii ce aduce mai mult a toamnă, manifestările artistice care se țin lanț, au scos la propriu orașul din amorțeală, clujenii ieșind în număr mare din casele lor, pentru a participa la evenimentele din Piața Unirii și de pe Bd. Eroilor, dar și pentru a face cumpărături de la tarabele întinse pe str. Mihail Kogălniceanu.

Inevitabil, în astfelde situații trebuie să fii aproape de subiect, să iei pulsul evenimentelor de la fața locului... însă aglomerația și spațiul limitat te împiedică să lași suficientă distanță între tine și subiect, astfel încât de multe ori cadrele realizate ar ieși tăiate, ciuntite... dacă nu cumva folosim un obiectiv superangular, grație căruia vom putea să cuprindem tot ceea ce dorim în cadru.

Am pornit așadar la drum cu ultra-wide-ul Tokina 11-16, f/2,8, consemnând atmosfera de la Zilele Clujului.


Am ales ca punct de start Piața Unirii, care reprezintă un veritabil kilometru 0 al urbei de pe Someș. Dacă de obicei este de evitat apariția accidentală a câte unui coș de gunoi în fotografie, cele nu mai puțin de zece pubele înșirate la colțul său sud-estic, într-un punct în care cele 104 grade de cuprindere ale Tokinei permiteau includerea în cadru a întregii scene, de la ansamblul statuar Matei Corvin și până la Palatul Banffy, au oferit o oportunitate fotografică pur și simplu prea tentantă pentru a da dimensiune (dar și un aer umoristic) scenei.


Următorul reper de pe traseu l-a reprezentat Monumentul Memorandiștilor, cunoscut în limbajul informal al clujenilor drept "ghilotina" (denumire ce, am mai arătat și în alte ocazii, conține o inacuratețe istorică, niciunul din memorandiști nefiind executat). Dacă încadrarea monumentului la focala cea mai scurtă a obiectivului kit, 18 mm (27 mm, echivalent full-frame), pune dificultăți, în sensul că fie va trebui să stăm prea departe de monument, fie să îl încadrăm dintr-un unghi dezavantajos, ambele probleme se remediază reducând focala la 11 mm, fie că dorim să-l plasăm în context, fie că dorim să reprezentăm doar coloanele sale în imaginea noastră.


Un element pitoresc adus de Zilele Clujului l-a reprezentat prezența actorilor mimi, care jucau diverse scenete, captând pentru mai mult sau mai puțin timp atenția publicului spectator sau, după cum a fost cazul cu cei surprinși de mine, aflat în trecere. E cert că inevitabil mi-am adus aminte de mimii înfățișându-l pe Mozart din centrul Vienei. Însă unghiul generos de încadrare al Tokinei mi-a permis să înlătur orice echivoc, plasându-i în context, lângă "ghilotină": suntem clar la Cluj, nu la Viena - deși urbea noastră are numeroase edificii datând din epoca stăpânirii habsburgice. 

Din cauza vremii ploioase, fântâna arteziană de la mijlocul Bd. Eroilor nu funcționa, deși probabil că n-ar fi stricat acest lucru, fiind totuși într-o zi de festival. Am decis însă să o fotografiez și pe aceasta, plasând-o în contextul specific locului. Din păcate, unghiul "de atac" ales a generat aici unele distorsiuni ale clădirilor din plan îndepărtat - lucru însă care este valabil pentru toate superangularele.

Festivalul a mai adus ceva îmbucurător pentru fotograful din mine: traficul rutier restricționat, fapt care mi-a permis să declanșez chiar de pe mijlocul bulevardului Eroilor, lucru altfel imposibil (exceptând poate orele târzii din noapte, când însă ar fi nevoie de expuneri de câteva secunde). Imaginea pe care o vedeți este în fapt obținută prin supunerea a două poze, una subexpusă deliberat, pentru a reliefa detaliile cerului dramatic, iar alta expusă corect, pentru a reda detaliile peisajului urban. Photoshop-area a făcut restul.



 La Bastionul Croitorilor, obiectivul mi-a permis să înfățișez într-o singură fotografie întreaga porțiune de stradă Baba Novac, de la intersecția cu str. Kogălniceanu și până la str. Avram Iancu (din planul îndepărtat), menținând în cadru suficiente elemente care să plaseze scena în context. Ar fi fost posibilă realizarea fotografiei și cu întreaga porțiune de zid vizibilă (eu am ales să tai ultimul meterez), însă în acest caz bastionul ar fi rămas undeva la marginea cadrului, suferind o distorisune de tip butoi mai pronunțată.

 În ce privește tarabele și scena de pe strada Mihail Kogălniceanu, după cum arătam la începutul postării, ar fi fost practic imposibil să le surprind de la distanța minimă la care mă puteam apropia fără a avea numeroși oameni în cadru, în lipsa unghiului generos de cuprindere oferit de obiectivul 11-16 mm. 



În plus, ce am apreciat la Tokina 11-16 este că funcționează (la 16 mm) perfect și pe aparatele cu film - l-am montat, cât timp l-am avut la dispoziție, și pe al meu Nikon F60... și aștept să termin filmul pentru a vedea ce am obținut. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.