FotografieCluj.BlogSpot.RO

vineri, 28 iunie 2013

La Multi Ani, FotografieCluj.BlogSpot.RO! Retrospectiva primului an de blogging

Pe 26 iunie, FotografieCluj.BlogSpot.RO a împlinit un an de existență.

Vă mulțumesc că mi-ați fost alături, că v-ați rupt din timp pentru a citi măcar una din cele 112 postări pe care le-am scris în tot acest răstimp.

Fără a dori să-mi fac autoreclamă, nu neg că fiecare postare a necesitat ore de redactare, dar mai ales de documentare, de experimente și - desigur - de fotografiere efectivă.

Și pe lângă pasiunea pentru acest fascinant domeniu al fotografiei, ceea ce mi-a dat imboldul să continui ați fost chiar voi, cititorii acestor rânduri. 


aparate foto digitale

A vedea că textele tale sunt citite e cea mai mare bucurie pentru un autor, chiar mai mare decât bucuria de a-și monetiza creațiile.


(Clujul la momentul aniversar al cumpenei dintre ani)


Paginile mele au înregistrat un număr de 29.363 vizualizări, ceea ce ne aduce la o medie de 80,44 vizualizări pe zi. Primele luni au fost - ca la orice început - cele mai grele: îmi amintesc cum fiecare vizitator nou care poposea pe site era o mică victorie, cum fiecare acceptare într-un motor de căutare era motiv de sărbătoare și cât de plăcută a fost senzația primelor comisioane primite din publicitatea online.

Așa e, pentru că din păcate nimic nu e gratuit pe lumea aceasta, și activitatea depusă pentru blogul de față trebuie finanțată într-o manieră sau alta. Pentru moment, singurele surse sunt cele din publicitatea online - motiv pentru care am să vă rog să nu vă supărați când vedeți câte un banner sau câte un link spre un distribuitor de echipamente foto în text :). În lipsa lor, probabil am citi cu toții doar două-trei reviste, cu abonamente pipărate și nu ne-am putea bucura de diversitatea de opinii din web-ul contemporan.

Deși noi românii nu am avea motive să sărbătorim Ziua Recunoștinței - sărbătoare, prin natura ei, specific americană, marcând prima recoltă a coloniștilor din Lumea Nouă - sărbătorim și noi lansarea sezonului de shopping de iarnă, prin reducerile de Black Friday. Lucru de care n-aș putea să mă supăr, joia premergătoare vinerii în cauză aducând recordul de vizitatori al blogului, în număr de 216 (pe 22.11.2012).


(Așa arătam, în linii mari, după o noapte de urmărit reducerile)

Sezonul de iarnă va aduce însă o consolidare a numărului de pagini vizitate peste pragul de 100 pe zi. Al doilea cel mai mare număr de vizite (207) va fi atins pe 25 februarie 2013, la scurt timp după ce mi-am susținut prima expoziție personală de fotografie, dedicată câinelui de companie

("În zbor", fotografie inclusă în expoziția personală "Prietenie", organizată la sediul Asociației ArtImage, al cărei vernisaj a avut loc luni, 18 februarie 2013)

Tot luna februarie a adus și prima mea participare la Bazarul cu Lucruri Gratis, inițiativă pe care am susținut-o și o voi susține ori de câte ori îmi va fi posibil.

(Obiecte donate în cadrul Bazarului cu Lucruri Gratis)

Nu au lipsit, desigur, nici participările la numeroase evenimente din viața urbei - de la Raliul Transilvania și Festivalul Ursus Evolution, la festivalurile de film, Comedy Cluj și Cluj Shorts.

Evenimentul preferat rămâne însă HiperParada Animalelor,unde câinii polițiști ne-au uimit cu dibăcia lor în oprirea promptă a răufăcătorilor.
(Demonstrație de dresaj a Școlii de Poliție Sibiu, susținută la HiperParada de la Cora Cluj)

Și cum aș putea uita de evenimentele de dată mai recentă, care s-au succedat parcă într-o cavalcadă în aceeași zi de 18 mai - mitingul aerian și concertul live al rockerilor de la Omul cu Șobolani.

(Miting aerian, Aeroportul Internațional Cluj-Napoca)

(Dan Amariei, vocalistul Omului cu Șobolani, expunere multiplă)


A trecut și solstițiul


A trecut și superluna:

...și iată-ne în cel de-al doilea an de FotografieCluj.BlogSpot.RO!

Să ne regăsim cu bine la cât mai multe ocazii fotografice... iar până atunci, nu îmi rămâne decât să vă adresez deja clasica urare:

Lumină bună în cadru!


luni, 24 iunie 2013

Superluna vazuta de pe Dealul Cetatuii cu 55-300 si 11-16

În vara trecută, vă prezentam luna albastră, fenomen care nu se va mai repeta până în vara lui 2015. Aseară însă, am putut admira un alt fenomen astronomic spectaculos, superluna.

Mai exact, îmbinarea fericită a două condiții: Luna să se afle la perigeu, adică la cea mai mică distanță de Pământ (362.570 km; la apogeu, distanța crește până la 405.410 km) și să fie în faza de lună plină, prezentându-ne întreaga sa față, complet neumbrită. Se estimează că această îmbinare nu are loc decât o dată la 14 cicluri selenare, 

Astfel, ieri, 23 iunie 2013, suprafața vizibilă a discului selenar a fost cu 12% mai mare decât la o lună plină obișnuită, imaginea oferită nouă fiind cu 30% mai strălucitoare decât într-o noapte cu lună plină tipică. 

Clar a fost o ocazie pe care nu puteam să o ratez, superluna oferind oportunități fotografice deosebite - nu doar datorită mărimii discului selenar, ci și datorită faptului că avem o noapte de vară cu un cer mai puțin întunecat, ora albastră prelungindu-se până aproape de 11. Am urcat așadar la ceas de seară pe Dealul Cetățuii din Cluj, reper cunoscut și drept "la Belvedere", după numele hotelului ce domină coama dealului, așteptând să răsară Luna (în jurul orei 21:18).

Majoritatea cadrelor au fost realizate cu teleobiectivul 55-300 mm, f/4,5-5,6 pe D90. Pentru a preveni apariția reflecțiilor parazite, am demontat filtrul UV; în condițiile în care stratul de nori estompa o parte serioasă din luminozitatea lunii, a trebuit să fotografiez exclusiv de pe trepied - și, după cum veți vedea, am utilizat timpi destul de lungi de expunere.

O constatare personală: dacă pentru fotografierea lunii într-o noapte senină am putea aplica "rețete", de tipul 1/400 sec., f/7,1, ISO 200, în cazul unui strat de nori mai mult sau mai puțin dens (suficient însă de rarefiat încât să permită observarea lunii), cel mai simpul este să realizăm primele cadre în modul Program, să citim informațiile EXIF și să ajustăm apoi parametrii, în modul Manual, după preferințe - corectând astfel neajunsurile constatate pe imaginile de test.

Dar mai bine să ne oprim în continuare asupra pozelor:


1/1,3 sec., f/5,6, ISO 200, 300 mm

2 sec., f/7,1, ISO 200, 300 mm

1/15 sec., f/7,1, ISO 200, 300 mm. Se observă stratul de nor, care a prevenit utilizarea unor timpi mai scurți de expunere (în condiții de cer senin, luna poate fi fotografiată din mână, la timpi de 1/250-1/400 sec.).

Norii au venit și au plecat... dacă pentru fotografierea strict a suprafeței lunii, ei pun o anumită dificultate, nu înseamnă că prezența nu poate face scena și mai interesantă. Parametrii EXIF: 1/2 sec., f/7,1, ISO 200, 300 mm.


Teleobiectivul poate fi însă folosit, cu limitările de rigoare, și pentru cadre tip peisaj - cât timp fotografiem subiecte aflate la o distanță suficient de mare pentru a încăpea în unghiul de 28 grade 50 minute de la focala de 55 mm. Ceilalți parametri: 15 sec., f/5,6, ISO 200.

Am dorit să realizez și un cadru mai larg, cu superluna deasupra Clujului. În acest sens, am schimbat din nou obiectivul, trecând pe Tokina 11-16 mm, f/2,8. Cadrul de mai sus e fotografiat la focala de 14 mm. Ceilalți parametri ai expunerii: 15 sec., f/7,1, ISO 200.





sâmbătă, 22 iunie 2013

Solstițiul de vară - fotografierea celui mai nordic apus de soare din an, minut cu minut

De câteva ore s-a încheiat și cea mai lungă zi din an (cu o durată de 15 ore și 51 minute, față de noaptea de doar 8 ore și 9 minute, la latitudinea Clujului), moment astronomic cunoscut drept solstițiul de vară (21 iunie). 

În această zi, înclinația axei Pământului aduce Polul Nord în poziția cea mai apropiată Soarelui, expunând regiunile arctice la lumină 24 de ore din 24. Tot cu ocazia solstițiului de vară, razele soarelui cad perpendicular pe Tropicul Racului, moment ce marchează începutul verii astronomice. 

Tot pe 21 iunie beneficiem și de cea mai lungă perioadă de lumină naturală utilă - 17 ore și 11 minute (pe paralela Clujului, 46 grade și 45 minute latitudine nordică).

Și, din perspectiva fotografului, solstițiul de vară ne aduce un spectaculos apus de soare, în cea mai nordică locație de pe linia orizontului.

Momentele cele mai frumoase ale apusului trec repede... și cum am dorit să nu pierd nicio clipă din acest spectacol ce durează puțin sub 20 de minute și are loc doar o dată pe an, m-am pregătit din timp, instalând trepiedul la un geam vestic.

Am dorit să surprind coborârea soarelui spre linia orizontului minut cu minut... problema este că niciunul din aparatele mele, Nikon D90 și D3100, nu dispune din fabricație de intervalometru (precum  e cazul cu modelele mai recente, Nikon D7000 sau D7100). În cazul D90 și D3100, e oricând posibilă achiziționarea unui declanșator cu intervalometru (precum Micnova Timer Controller, din oferta F64 ).

Sau ne rămâne la îndemână și soluția cea mai ieftină, mai exact să apelăm la software: conectând aparatul la calculator, vom porni un program capabil de a comunica prin cablul USB cu aparatul - DIY PhotoBits, un freeware despre care am mai scris în postarea dedicată alternativei gratuite la Nikon CaptureNX .

Am programat aplicația să realizeze un Time Lapse, declanșând o dată pe minut D3100-le, echipat cu obiectivul kit. Nici eu nu am stat degeaba, fotografiind scena mai îndeaproape, cu D90-ul, echipat cu teleobiectivul 55-300 mm.

Puteți aici vedea un colaj, realizat din nouă expuneri succesive realizate cu intervalometrul. Pentru a nu supraîncărca scena, am preferat să nu redau fiecare minut al apusului; fiecare disc solar vizibil în imagine corespunde unui interval de timp de două minute.



Observăm că intervalul de când am realizat prima fotografie, în culorile calde ale apusului și cel în care soarele trece complet de linia orizontului este unul extrem de scurt: am declanșat prima dată la ora 20:56, iar ultima imagine în care mai e vizibil un crâmpei din discul solar e de la 21:11.

Întrucât aparatul trebuia să se descurce singur, am ales modul Program, sensibilitatea ISO fiind 200, iar balansul de alb,  modul predefinit Înnorat - am dorit accentuarea tonurilor calde ale soarelui la apus. Am evitat balansul de alb automat, pentru a preveni riscul ca fiecare imagine să aibă altă tentă dominantă de culoare.

Pentru conformitate, includ mai jos trei imagini de la începutul, de pe parcursul și de la finele seriei - toate surprinzând discul solar în coborârea sa aparentă spre linia orizontului.
ora 20:56



ora 21:00 


ora 21:11

Și, pentru a încheia prezentarea cu o imagine cu un impact vizual mai puternic, vă prezint mai jos o imagine la focala de 300 mm, realizată la ora 21:10, cu Nikon D90 și teleobiectivul 55-300 mm, f/4,5-5,6.

Ansamblul:


Crop:



duminică, 16 iunie 2013

Expozitia de modelism feroviar din Gara Cluj, vazuta cu obiectivul de 50 mm

Weekendul trecut, am vizitat expoziția de modelism feroviar Train Fest, organizată de Trainsylvania Railway Club (ortografia nefiind întâmplătoare), în incinta Gării Cluj-Napoca.

Dacă pentru majoritatea publicului, dioramele pot părea simple jucării, dacă stăm să le analizăm reproducerea până la nivelul celor mai mici detalii a realității înconjurătoare, ca și precizia cu care sunt desenate traseele pe care urmează să se deplaseze garniturile miniaturale, constatăm că de fapt avem de-a face cu veritabile realizări inginerești - doar că la scara de 1:87, la care au fost realizate machetele feroviare.

Din discuțiile cu membrii Trainsylvania Railway Club, am aflat că o astfel de structură e proeictată pe parcursul mai multor luni, iar montarea efectivă durează între patru zile și o săptămână - cu alte cuvinte, cât ar dura realizarea infrastructurii și pentru  un festival la scara 1:1 din viața reală - unde, poate, chiar e mai redusă complexitatea detaliilor de care trebuie avută grijă.

Nu aș fi putut să nu fotografiez realizările lor în materie de modelism... și cum presupuneam că sala în care a fost montată diorama avea să fie destul de întunecoasă, am luat cu mine, pe lângă obiectivul Nikon 18-105 mm - pe care aveam să-l folosesc pentru cadrele largi, de ansamblu - și fixul de 50 mm, f/1,8 D, pentru a surprinde trenulețele în mișcare fără a trebui să lungesc excesiv timpul de expunere. Aparatul utilizat a fost Nikon D90-ul meu.

În această imagine de ansamblu, am dorit să prezint lungimea impresionantă a trenulețelor - nici măcar focala de 18 mm nefiind îndeajuns de cuprinzătoare. Lumina ambientală fiind redusă, am menținut sensibilitatea ISO la 1600; pentru a evita ca trenulețul să iasă mișcat, timpul folosit a fost de 1/125 sec., iar diafragma, cea mai deschisă permisă de obiectiv, f/3,5.


La focale mai strânse, obiectivul 18-105 nu mai făcea suficient de bine față - la 52 mm, deja diafragma maximă disponibilă e de f/5, ceea ce e mai închisă decât am avea nevoie cu adevărat pentru a putea reda scena în condiții acceptabile. Am schimbat așadar obiectivele, trecând pe fixul de 50 mm.

Am putut așadar deschide diafragma la f/2, la care obiectivul se menține încă suficient de scharf, redând precis detaliile fine din zona punctului de focalizare - plasat pe locomotivă. Iar faptul că fundalul devine neclar nu e nici pe departe un dezvanataj, aceasta servind la reliefarea mai bună a subiectului. Menținând sensibilitatea ISO la 1600, am putut scurta timpul de expunere până la 1/500 sec., arhisuficient pentru înghețarea mișcării trenulețului.


Am dorit însă și situația opusă, să redau tocmai mișcarea trenulețelor, printr-o panoramare a trecerii acestora. Lungind timpul de expunere la 1/60 sec. și menținând diafragma la f/2,8, am putut reduce sensibilitatea ISO la 640 - fără ca imaginea să sufere la capitolul lumină ambientală. Și deși senzația de mișcare nu e atât de pronunțată ca în cazul automobilelor, din cauza distanțelor relativ reduse dintre obiecte, aceasta e perfect observabilă la nivelul șinelor și al solului.



Încă o probă de panning, la exact aceiași parametri ai expunerii (1/60, f/2,8, ISO 640). Am profitat de prezența spătarului scaunului redat difuz din fundal, pentru a reda scara scenei - putem astfel vedea cu ușurință cât este de mică macheta Săgeții Albastre, prin comparație cu dimensiunile unui obiect pe care îl utilizăm curent în viața noastră.


Am fotografiat, cu aceiași parametri de expunere, și o scenă statică, înfățișând trenul de marfă staționat în gară. Dacă ținem cont că această imagine a fost realizată la f/2,8, iar cea de mai jos, la f/1,8, constatăm cu cât se limitează câmpul de profunzime la cele două diafragme. Pe de altă parte, imaginea de deasupra (cea la f/2,8) a fost realizată la 1/60 sec., pe când cea de dedesubt (f/1,8), la 1/160 sec. Constatăm așadar că variația timpului și diafragmei trebuie realizate judicios, în funcție de ce dorim să evidențiem și ce altceva ne permitem să sacrificăm.


Experimentul nu ar fi fost complet fără a testa obiectivul la diafragma maximă, f/1,8. Am plasat așadar punctul de focalizare pe vârful locomotivei cu aburi și am ales un timp de 1/160 sec., păstrând ISO la 640. Se observă pierderea progresivă în neclaritate, pe măsură ce ne îndepărtăm de vârful locomotivei. Amplasarea trenului pe o ușoară pantă descendentă amplifică senzația; neclaritatea selectivă contribuie, la rândul ei, la sugerarea direcției mișcării.


marți, 11 iunie 2013

Jocurile foamei, acum la Cluj. Sau... amintiri din copilarie?

În timpul unei plimbări prin parcul Colina (în fapt, o porțiune de deal amenajată ca zonă de agrement, situată în vestul cartierului Mănăștur, la ieșirea vestică din Cluj), am întâlnit o curiozitate a naturii.

Mai precis spus ar fi a naturii umane, amprenta unui individ la realizarea structurii respective fiind evidentă. Sau poate termenul "curiozitate" e prea atenuat, mai potrivit fiind a vorbi de o bizarerie?

Dar mai bine să vă explic - și mai ales - să vă arăt despre ce era vorba. Sunt convins că în special aceia dintre voi născuți după 1990 nu ați văzut așa ceva și, eventual, ați auzit din poveștile bunicilor că era chiar o practică frecventă. A odioasei Epoci de Aur.

Pentru a înțelege însă despre cum a ajuns Clujul să fie martorul unei noi runde a jocurilor foametei (împrumut titlul Suzannei Collins, fără a face alte referințe la romanele ei), să începem însă cu puțină istorie: în iunie 1971, Secretarul General al PCR, tov. Nicolae Ceaușescu, întreprindea o vizită de stat în Coreea de Nord, unde se întâlnea cu președintele Kim Il-Sung, care promova, de mai bine de cinci ani, o politică izolaționistă ferventă (Juche).

De aici, a apărut o problemă: întrucât Coreea de Nord are mai mult decât dublul populației României, însă o suprafață ce abia depășește jumătate din cea a țării noastre, iar nordul e muntos și infertil, țara depindea în mare măsură de importurile de hrană. Închiderea spre sine a dus la tăierea legăturilor comerciale care aduceau alimentele esențiale pentru bunăstarea populație, ajungându-se până la o veritabilă criză alimentară.

Răspunsul guvernului comunist de la Phenian a fost că trebuie utilizată orice suprafață de teren, populația fiind trimisă să cultive până și parcurile și spațiile verzi din jurul blocurilor, straturile de flori fiind în scurt timp înlocuite de culturi de legume.

Dacă în Coreea de Nord lucrurile pot fi oarecum justificate de densitatea mare a populației, importarea acestui model în România comunistă nu reprezintă decât o expresie a megalomaniei și pierderii contactului cu realitatea de către cel ce punea să fie adulat drept "Geniul Carpaților" (România nu a fost izolată total, doar populației fiindu-i impus a rupe contactul cu exteriorul; doar importurile au fost restricționate, regimul ceaușist angajându-se într-o politică de exporturi frenetice, pentru a finanța proiecte de o scară faraonică, dar complet inutile, precum Casa Poporului sau canalul Dunăre-Marea Neagră).

S-a ajuns astfel ca tot mai mulți oameni ai muncii din marile orașe ale României să ia sapa în spinare și să iasă în jurul blocurilor, pentru a cultiva spațiile verzi nu cu flori, cum ar fi fost normal, ci cu roșii, castraveți și chiar dovlecei.

Nici cartierele rezidențiale ale Clujului nu au scăpat necultivate de zelul proletar. Copil fiind, am avut ocazia de a vedea în repetate ocazii cum un vecin grebla cu sârg un strat cu morcovi situat pe un teren în pantă, în aval de pubela cartierului și imediata vecinătate a unei canalizări - deși fie că solul nu era prea contaminat în zona respectivă, fie că vecinul a avut mare noroc de nu s-a îmbolnăvit.

Din contră, a trăit până la cca. 90 ani, continuând obiceiul de a-și cultiva cu sârg straturile la ani buni după Revoluție, chiar când cornul abundenței părea să se fi revărsat peste Cluj, în anii Caritas-ului. Ba chiar a devenit un mic "latifundiar", extinzându-și plantațiile și în spatele blocului - aceasta în pofida șicanărilor din partea copiilor cartierului, care aruncau după el cu bulgări de pământ de pe propriul lui "domeniu".

Aceste imagini, din urmă cu mai bine de douăzeci de ani, mi-au revenit instantaneu în minte când am văzut, în parcul Colina, un strat ceva mai mic decât un loc de parcare, dar împrejmuit sârguincios, cu un gard disproporționat de elaborat pentru "avuția" pe care o adăpostește (22 răsaduri de roșii).

Parcă îl și vedeam pe moșulețul gărbovit, cu chelia lucitoare și ochelarii crăpați, din copilăria mea, venit cu elan tovărășesc să ridice acest simbol al mândriei proletare pe care îl puteți vedea mai jos:




Ridicolul situației vine din faptul că, dacă stăm să ne gândim, doar cuiele și sfoara necesară consolidării gardului au costat o fracțiune însemnată din cele 4-5 kg de roșii care, în cel mai fericit caz, pot fi recoltate de pe această suprafață (dacă presupunem că fiecare răsad va da câte trei roșii și toate vor ajunge la maturitate - deși în umbra pădurii pe două laturi și cu celelalte spre nord-vest, șansele sunt minime).

Totuși, ca realizare în sine, structura artizanală e remarcabilă:



Eu stăteam, evident, în extremitatea inferioară a pozei, fără să fi trecut gardul - iar capătul celălalt al "exploatației agricole" e vizibil în imagine, putându-vă face așadar o idee despre ce dimensiuni are.


Aceasta este perspectiva oferită de obiectivul fix Nikon de 35 mm, f/1,8, iar în lumina precară a parcului și cu cerul înnorat care parcă refuză să ne mai lase să vedem cum arată și soarele, am fotografiat la diafragme deschise, f/2,5-f/2,8.

Făcând câțiva pași în spate, am reușit să surprind și o imagine de ansamblu a "grădinii" din parcul Colina.

În orice caz, stratul de roșii din parc mi-a trezit mai multe flashback-uri ale memoriei involuntare decât ar fi putut-o face vreodată madeleinele lui Marcel Proust, transpunându-mă parcă din nou într-o altă lume, demult apusă... iar pentru cei mai tineri, merită să vizitați această reconstituire a Epocii de Aur, ca lecție de istorie alternativă, în aer liber (că tot e moda Școlii Altfel :) ).

miercuri, 5 iunie 2013

Participarea mea la expozitia FotoGeografica, Bucuresti, 2013

Am primit, după o emoționantă așteptare, catalogul concursului de fotografie pentru tineret Fotogeografica, la care mă înscrisesem și eu în cursul lunii aprilie.

Organizat de Casa de Cultură a Studenților București, concursul Fotogeografica a ajuns la cea de-a șaisprezecea ediție, aceasta fiind cea de-a doua la care particip și eu.

Imaginile trimise trebuiau să fie ilustrative pentru tema concursului - natură, cultură și tradiții românești. Imaginile celor peste 200 participanţi (între care şi a subsemnatului) au fost expuse, în perioada 16-26 aprilie 2013, la Palatul Sutzu, aparţinând Muzeului de Istorie Bucureşti.

Juriul a fost compus din trei membri a căror reputație nu mai trebuie subliniată:  Cristian Lascu, redactor șef National Geographic România,Petrișor Iordan, fotograf cunoscut pasionaţilor domeniului de la seminariile Nikonisti.RO și Dan Dinu, fotograf și trainer PhotoLife.





Vă prezint mai jos imaginea mea acceptată în concurs, împreună cu câteva detalii privind realizarea acesteia:


Duel la înălţime.
1/500 sec.,f/5,6, ISO 1600, 300 mm

Fotografia a fost realizată pe cursul râului Someşul Mic, deasupra lacului de acumulare format în amonte de barajul din extremitatea estică a cartierului Grigorescu, la ieşirea din Cluj-Napoca.

sâmbătă, 1 iunie 2013

Grand Hotel Italia, locatia de unde literalmente aveti Clujul la picioare



Am devenit de curând partener afiliat al Booking.com, cel mai reputat site de rezervări hoteliere pe plan mondial - grație căruia puteți să vă rezervați comod, fără a mai apela la o agenție de turism, hotelul dorit pentru vacanța mult-așteptată. Iar la peste 41000 destinații din întreaga lume, sigur aveți de unde alege.

Însă Fotografie Cluj este și rămâne, după cum v-am obișnuit, un site dedicat Clujului. Astfel, mai ales că se apropie sezonul vacanțelor, vă voi prezenta ori de câte ori voi avea ocazia, priveliștea ce vi se înfățișează din cele mai reputate hoteluri clujene.

Veți putea astfel alege, dacă doriți să vizitați Clujul, locațiile cu cea mai frumoasă priveliște, astfel încât să vă îmcepeți sejurul în mod plăcut încă de când v-ați cazat. Sau, dacă sunteți clujeni, veți putea vedea imagini inedite, realizate profesionist, împreună cu sfaturile cele mai pertinente pentru realizarea acestora.

Și, desigur, veți vedea care sunt cele mai bune alternative de cazare cu o priveliște spectaculoasă, pe care să le recomandați prietenilor sau, de ce nu, partenerilor voștri de afaceri, care vizitează Clujul.


Începem periplul nostru de la Grand Hotel Italia, o locație de cinci stele, unde vă veți simți - la propriu - la înălțime și de unde veți simți că aveți Clujul la picioare.

Întrucât locația oferă o posibilitate unică de a realiza o imagine panoramică înfățișând Clujul, pur și simplu nu am putut rata ocazia... vă las însă să descoperiți acest lucru în cele ce urmează.

Acest hotel exclusivist, situat pe str. Vasile Conta nr. 2, într-o zonă rezidențială recent construită, dar aflată în imediata vecinătate a cartierului clujean Andrei Mureșanu - clasica zonă rezidențială premium a urbei - are, din punct de vedere fotografic, marele avantaj de a se afla pe o colină ce domină Clujul, mai exact pe prima parte a dealului Feleacului.

Pe cale de consecință, în special de la etajul 9 al hotelului, unde se află cel mai elegant apartament matrimonial, deschiderea vizuală ce ni se oferă este de-a dreptul impresionantă. La acest lucru contribuie și faptul că Grand Hotel Italia e situat în extremitatea sudică a orașului, astfel că, practic indiferent de ora la care am alege să admirăm panorama, vom avea soarele în spatele nostru, iar acesta va ilumina blând întinderea urbană din fața noastră.

Desigur, funcție de ora la care alegem să facem pozele (de preferință, dimineața sau după-masa, lumina amiezii nefiind cea mai propice fotografiilor), putem avea umbre mai mult sau mai puțin pronunțate spre dreapta sau spre stânga clădirilor din imagine.

O zi noroasă, precum cea în care am avut eu ocazia de a face pozele mele, prezintă dezavantajul unui cer tern, în culori nu tocmai atrăgătoare... însă dacă minimizăm zona de cer din fotografie și ne concentrăm pe peisajul urban, putem constata cu plăcere faptul că norii acționează ca un softbox natural, lumina fiind mai difuză și ne-generatoare de umbre deranjante. (Desigur, va trebui să accentuăm la prelucrarea fișierului RAW contrastul și saturația imaginii noastre). 


Puteți vedea mai jos o panoramă, realizată cu al meu Nikon D90, înfățișând Clujul, așa cum se vede el de la Grand Hotel Italia, urmând să revin, de îndată ce le termin de editat, și cu imagini înfățișând hotelul, întrucât nu doar priveliștea din hotel e grandioasă, ci chiar hotelul însuși.



După cum puteți observa, de la Grand Hotel Italia avem Clujul ca-n palmă: de la vilele din Andrei Mureșanu, trecând peste catedralele din zona centrală, iar mai apoi peste zona industrială și până la casele de pe dealul Lombului, totul se așterne sub ochii noștri, într-o manieră unică în oraș.

Însă descrierea nu ar fi fost completă fără o imagine a hotelului însuși, care se constituie într-un punct de atracție în sine, prin maiestuozitatea sa.