FotografieCluj.BlogSpot.RO

duminică, 16 iunie 2013

Expozitia de modelism feroviar din Gara Cluj, vazuta cu obiectivul de 50 mm

Weekendul trecut, am vizitat expoziția de modelism feroviar Train Fest, organizată de Trainsylvania Railway Club (ortografia nefiind întâmplătoare), în incinta Gării Cluj-Napoca.

Dacă pentru majoritatea publicului, dioramele pot părea simple jucării, dacă stăm să le analizăm reproducerea până la nivelul celor mai mici detalii a realității înconjurătoare, ca și precizia cu care sunt desenate traseele pe care urmează să se deplaseze garniturile miniaturale, constatăm că de fapt avem de-a face cu veritabile realizări inginerești - doar că la scara de 1:87, la care au fost realizate machetele feroviare.

Din discuțiile cu membrii Trainsylvania Railway Club, am aflat că o astfel de structură e proeictată pe parcursul mai multor luni, iar montarea efectivă durează între patru zile și o săptămână - cu alte cuvinte, cât ar dura realizarea infrastructurii și pentru  un festival la scara 1:1 din viața reală - unde, poate, chiar e mai redusă complexitatea detaliilor de care trebuie avută grijă.

Nu aș fi putut să nu fotografiez realizările lor în materie de modelism... și cum presupuneam că sala în care a fost montată diorama avea să fie destul de întunecoasă, am luat cu mine, pe lângă obiectivul Nikon 18-105 mm - pe care aveam să-l folosesc pentru cadrele largi, de ansamblu - și fixul de 50 mm, f/1,8 D, pentru a surprinde trenulețele în mișcare fără a trebui să lungesc excesiv timpul de expunere. Aparatul utilizat a fost Nikon D90-ul meu.

În această imagine de ansamblu, am dorit să prezint lungimea impresionantă a trenulețelor - nici măcar focala de 18 mm nefiind îndeajuns de cuprinzătoare. Lumina ambientală fiind redusă, am menținut sensibilitatea ISO la 1600; pentru a evita ca trenulețul să iasă mișcat, timpul folosit a fost de 1/125 sec., iar diafragma, cea mai deschisă permisă de obiectiv, f/3,5.


La focale mai strânse, obiectivul 18-105 nu mai făcea suficient de bine față - la 52 mm, deja diafragma maximă disponibilă e de f/5, ceea ce e mai închisă decât am avea nevoie cu adevărat pentru a putea reda scena în condiții acceptabile. Am schimbat așadar obiectivele, trecând pe fixul de 50 mm.

Am putut așadar deschide diafragma la f/2, la care obiectivul se menține încă suficient de scharf, redând precis detaliile fine din zona punctului de focalizare - plasat pe locomotivă. Iar faptul că fundalul devine neclar nu e nici pe departe un dezvanataj, aceasta servind la reliefarea mai bună a subiectului. Menținând sensibilitatea ISO la 1600, am putut scurta timpul de expunere până la 1/500 sec., arhisuficient pentru înghețarea mișcării trenulețului.


Am dorit însă și situația opusă, să redau tocmai mișcarea trenulețelor, printr-o panoramare a trecerii acestora. Lungind timpul de expunere la 1/60 sec. și menținând diafragma la f/2,8, am putut reduce sensibilitatea ISO la 640 - fără ca imaginea să sufere la capitolul lumină ambientală. Și deși senzația de mișcare nu e atât de pronunțată ca în cazul automobilelor, din cauza distanțelor relativ reduse dintre obiecte, aceasta e perfect observabilă la nivelul șinelor și al solului.



Încă o probă de panning, la exact aceiași parametri ai expunerii (1/60, f/2,8, ISO 640). Am profitat de prezența spătarului scaunului redat difuz din fundal, pentru a reda scara scenei - putem astfel vedea cu ușurință cât este de mică macheta Săgeții Albastre, prin comparație cu dimensiunile unui obiect pe care îl utilizăm curent în viața noastră.


Am fotografiat, cu aceiași parametri de expunere, și o scenă statică, înfățișând trenul de marfă staționat în gară. Dacă ținem cont că această imagine a fost realizată la f/2,8, iar cea de mai jos, la f/1,8, constatăm cu cât se limitează câmpul de profunzime la cele două diafragme. Pe de altă parte, imaginea de deasupra (cea la f/2,8) a fost realizată la 1/60 sec., pe când cea de dedesubt (f/1,8), la 1/160 sec. Constatăm așadar că variația timpului și diafragmei trebuie realizate judicios, în funcție de ce dorim să evidențiem și ce altceva ne permitem să sacrificăm.


Experimentul nu ar fi fost complet fără a testa obiectivul la diafragma maximă, f/1,8. Am plasat așadar punctul de focalizare pe vârful locomotivei cu aburi și am ales un timp de 1/160 sec., păstrând ISO la 640. Se observă pierderea progresivă în neclaritate, pe măsură ce ne îndepărtăm de vârful locomotivei. Amplasarea trenului pe o ușoară pantă descendentă amplifică senzația; neclaritatea selectivă contribuie, la rândul ei, la sugerarea direcției mișcării.


4 comentarii:

  1. sper ca nu trebuie sa platim diferite taxe cum e la sinaia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Expoziția a fost cu intrare: la achitarea taxei, primeai un bilet asemănător ca formă cu biletele de tren de pe vremuri, din carton, cu perforațiile specifice. Taxa însă nu era tocmai mare, undeva la 10 lei, existau reduceri pt. copii, iar fotografierea era complet nerestricționată, chiar încurajată :).

      Ștergere
  2. sper ca nu trebe sa platim tot felu de taxe

    RăspundețiȘtergere
  3. un colectzionar din romania care se respecta trebuie sa aiba shi trenuletze de la c.f.r. cu producatori romani ,nu doar straini.

    RăspundețiȘtergere

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.