FotografieCluj.BlogSpot.RO

sâmbătă, 31 august 2013

Cum am ajuns la al saselea obiectiv Nikon si ce poate fiecare

O glumă vehiculată printre fotografi spune că ești un foto-maniac atunci când știi deja ce obiectiv își vei cumpăra după obiectivul pe care abia aștepți să-l cumperi... în atari condiții, nu pot să nu-mi pun și eu diagnosticul: sunt foto-maniac? Se pare că da!

Spun asta după ce spătămâna trecută am achiziționat cel de-al șaselea obiectiv al meu, un macro Nikon de 60 mm, f/2,8 AF-D. Am decis așadar să vă prezint câte o fotografie realizată cu fiecare din obiectivele mele.

Să începem cu cel mai recent achiziționat. Atașez o fotografie experimentală (în fapt, o imagine obținută prin așa-numitul focus stacking: prima dată am realizat un cadru cu fațetele multiple ale unui semnalizator de automobil, apoi unul cu picăturile de apă de pe acesta - da, câmpul de profunzime e atât de redus, chiar la f/16, iar lumina necesară obținerii acestui nivel de detalii se adună în jumătate de secundă... dar acesta e farmecul fotografiei macro :)


Următorul pe lista noastră, alt obiectiv fix, Nikon 50 mm f/1,8 AF-D, achiziționat în februarie 2013. E o "jucărie" de doar 155 grame, ceea ce îl face excelent pentru când ne dorim mobilitate maximă, însă acest lucru nu înseamnă că ar fi cu ceva mai prejos. Din contră, are trei avantaje esențiale: e foarte luminos, focalizează rapid și permite o separație excelentă a subiectului de fundal.

Devine astfel posibilă utilizarea unor timpi de expunere extrem de scurți: imaginea de mai jos a fost obținută la 1/1250 sec., exclusiv în lumină naturală.


În mai 2012, îmi cumpăram primul obiectiv fix, Nikon AF-S 35 mm DX f/1,8 G. Oferind pe aparatele cu senzor crop încadrarea clasică a obiectivelor de 50 mm de pe aparatele cu film și având și acesta dimensiuni reduse, fixul de 35 mm este un excelent companion de călătorie. Nu ocupă mult loc în bagaj, e discret, are o optică superioară zoom-urilor de nivel mediu și focalizează rapid.

În plus, grație diafragmei luminoase, se descurcă excelent și în interioare de genul muzeelor, unde încadrarea oferită de cel de 50 mm e un pic prea strânsă. Și, desigur, e excelent pentru portrete, după cum puteți vedea în imaginea următoare:



Reducerile din februarie 2012 îmi aduceau un teleobiectiv de buget, Nikon AF-S DX 55-300 mm, f/4,5-5,6 G ED VR. Deși destul de lent în focalizare și întunecos cu diafragma maximă de f/5,6 oferită la capătul său tele, acesta permite să ne apropiem de subiect într-un mod imposibil cu alte obiective din zona sa de preț.

Ne ajută aici și factorul de multiplicare de 1,5x al senzorilor crop, APS-C: pentru aceeași încadrare, pe un full-frame am avea nevoie de un obiectiv cu focala de 450 mm. Putem astfel imortaliza viața sălbatică... cu condiția să avem lumină suficientă, altfel va fi necesar să tragem periculos de mult în sus de sensibilitatea ISO.


Practic singurul obiectiv pe care l-am folosit din martie 2011 și pănă la achiziționarea teleobiectivului 55-300 mm a fost extrem de versatilul Nikon AF-S DX 18-105 mm, f/3,5-5,6 G ED VR.

Gândit să acopere practic toate situațiile posibile de fotografiere, de la un unghi moderat de larg la un tele mediu, 18-105 mm se dovedește a fi un veritabil "cal de bătaie" al obiectivelor, ce poate fi folosit cu succes atât în fotografia ce călătorie, cât și în cea de eveniment - venind cu avantajul major al faptului că nu trebuie să mai pierdem timpul schimbând obiectivele pentru a acoperi plaja de focale cea mai folosită.

În lumină bună - cum e cazul când fotografiem cu blitz-ul montat pe aparat sau în studio - e imbatabil cât timp nu suntem dispuși să cheltuim pe un obiectiv mai mult decât am dat pe aparat. Mai jos, o imagine de la o ședință foto de studio:

Am lăsat evident la urmă obiectivul kit, Nikon AF-S DX 18-55 mm, f/3,5-5,6 G VR, primit cu primul meu DSLR, un D3100. E limitat, atât prin perspectiva plajei mai reduse de focale oferite decât 18-105 mm, dar în special prin cea a diafragmei întunecoase, de f/5,6 disponibilă la 55 mm. Ne vom trezi adesea că trebuie să creștem sensibilitatea ISO, din cauza pătrunderii insuficiente a luminii în obiectiv.

Dacă avem însă un și fix luminos pentru când situația o cere, un 18-55 mm se poate dovedi un companion de încredere când nu dorim să cărăm mult. Grație construcției din plastic, la 265 grame se apropie mai degrabă de greutatea obiectivelor fixe... și, în lumină suficientă, nu e chiar deloc rău.

Iar faptul că e scurt și ușor îl face ideal pentru utilizarea pe trepied pentru realizarea panoramelor verticale - când contează să nu schimbăm înclinarea obiectivului în întreaga serie de imagini pe care o realizăm. Mai jos, o astfel de panoramă - vedere asupra Clujului, de la Grand Hotel Italia:



Până acum, am fost fidel celor de la Nikon, iar toate obiectivele achiziționate au provenit de la acest producător. Am avut însă ocazia nu demult de a testa și un Sigma 70-300 mm, f/4-5,6 APO Macro comparativ cu al meu 55-300 mm. Mărturisesc că eram sceptic în ceea ce privește obiectivele produse de terți.. până ce am văzut imaginile de probă.

Totuși, pentru prețul cerut, Sigma se descurcă absolut onorabil - mult mai bine decât un Tamron pe care l-am încercat în urmă cu ceva timp și care m-a făcut să rămân circumspect în a achiziționa obiective "no-name". Imaginea de mai jos e grăitoare:

Nu exclud așadar pe viitor nici achiziționarea unor obiective produse de terți - fie ele Sigma, Tokina, sau Samyang... sau de ce nu, chiar Zeiss :).

luni, 26 august 2013

Bazar cu Lucruri Gratis #9 - Cafe l'Atelier, 24 august

Bazarul cu Lucruri Gratis a devenit deja o tradiție a grupului de voluntari implicați în inițiativa omonimă și a Cafenelei L'Atelier (bd. Memorandumului nr. 9, Cluj-Napoca)... și tot aproape o tradiție a devenit participarea mea ca fotograf, dar și deopotrivă donator și primitor al diverselor lucrușoare de la Bazar.

De data aceasta, a fost o ocazie cu atât mai bună, cu cât de câteva zile doar îmi achiziționasem un obiectiv macro dedicat. Am putut astfel să mă concentrez asupra acelor lucrușoare mici și simpatice care sunt o adevărată încântare a le vedea la fiecare ediție a Bazarului și care, până acum, s-ar fi dovedit mai dificil de fotografiat, chiar cu lentile macro montate pe filetul de filtre al obiectivului.



Mai exact, am utilizat următoarea configurație: aparat DSLR Nikon D90, obiectiv macro Nikon 60 mm f/2,8 AF-D și, pentru cadrele înfățișând obiecte de dimensiuni mici, la care aveam nevoie de un câmp de profunzime cât mai extins - și implicit nu am putut fotografia la diafragme deschise - am asigurat lumina suplimentară utilizând un blitz Nikon SB-700, al cărei străfulgerări era difuzată printr-un softbox portabil Micnova.

Utilizând blitzul de pe aparat la puterea minimă (-3EV) și cel extern în modul de declanșare prin simpatie SU-4, am putut modifica direcția sursei de lumină după dorințe, asigurând căderea acesteia pe obiectele fotografiate și altfel decât direct din față. Devine astfel posibilă fotografierea în condiții mult mai naturale ale obiectelor avute în vedere.

Dorind însă să testez capacitățile obiectivului și pentru alte aplicații decât fotografia macro - în fond, e vorba de un obiectiv luminos, cu diafragma maximă de f/2,8 - am realizat numeroase fotografii și complet fără blitz, la diafragma cea mai deschisă. 

Însă mai bine să vă prezint, în cele ce urmează, imaginile:


























duminică, 25 august 2013

Zilele Culturale Maghiare 2013. O dupa-masa animata la RocKolozsvar

Zilele Culturale Maghiare au continuat, sâmbătă, 24 august, pe platoul Sălii Sporturilor cu seria de concerte RocKolozsvár.

După cum sugerează și numele, am putut vedea într-un spectacol live trupele rock Dead Smile, LSD, Elendil, Stormbridge, Whisperblast și Katapult - și de la cover-uri după piese ce au cunoscut succesul internațional ale Nightwish și Iron Maiden și până la compoziții originale, în maghiară și engleză, a fost câte ceva pentru toate gusturile \m/ .

Și ce pot adăuga este că toate piesele au fost la fel de antrenante - semn al faptului că dragostea pentru rock este universală. Rock on!


  aparate foto digitale

Puteți vedea, în cele ce urmează, imagini înfățișând trupele Stormbridge, Whisperblast și Katapult cântând live pe scena clujeană.

Toate fotografiile au fost realizate utilizând teleobiectivul de buget de la Nikon, 55-300 mm, f/4,5-5,6, majoritatea la sensibilitatea ISO 800, fapt care mi-a permis să fotografiez la timpi de expunere suficient de scurți pentru a "îngheța" mișcarea în pofida diafragmei relativ întunecoase a obiectivului (un f/5-5,6 disponibil la majoritatea focalelor utilizate, e o valoare destul de limitativă, care te obligă să ridici ISO-ul la cele mai mari valori la care nu riști apariția granulației în imaginile tale).

Însă cum lumina zilei a fost din plin prezentă, acest lucru nu a fost o problemă. Din contră, uneori a fost prea multă - în special când a ajuns să se amestece cu fumul de pe scenă. Iar deși este normal din punct de vedere organizatoric să amplasezi scena pe direcția inversă a bătăii soarelui, astfel încât acesta să nu intre în ochii artiștilor, aflați mai la înălțime decât publicul, lucrurile pot deveni uneori mai dificile - nu însă insurmontabile - din punct de vedere fotografic.

Să ne oprim însă mai bine în cele ce urmează asupra imaginilor.

- Stormbridge:


- Whisperblast:




- Katapult:




Însă niciun festival rock nu ar fi pe deplin reușit dacă publicul nu l-ar trăi cu maximă intensitate... și cum ar fi posibil acest lucru fără măcar un strop de headbanging:



vineri, 23 august 2013

Portile Deschise la Biserica Reformata cu Doua Turnuri, pe perioada Zilelor Culturii Maghiare

Biserica Reformată cu Două Turnuri de pe bd. 21 Decembrie, Cluj-Napoca (cunoscută iniţial ca Biserica Reformată-Calvină din Orașul de Jos) a fost sfinţită în anul 1851, impresionantul edificiu cu o suprafaţă de 1750 mp fiind finalizat în 1879.

Dacă din exterior dimensiunile bisericii sunt greu intuibile, ca urmare a prezenţei numeroaselor obstacole înconjurătoare şi a vegetaţiei ce împietează contemplarea clădirii monument istoric în grandoarea ei, lucrurile se schimbă de îndată ce avem ocazia să păşim înăuntru.
  aparate foto digitale

Nu aş fi ratat astfel ocazia de a vizita Biserica Reformată cu Două Turnuri, ocazie oferită de celebrarea Zilelor Culturii Maghiare 2013 (19-25 august), perioadă în care biserica îşi are porţile deschise pentru public timp de 6 ore pe zi (între orele 10-13 şi 15-18).

Am fost impresionat de dimensiunile generoase ale interiorului bisericii, parcurgerea la pas a celor două nave în lungime de 50 m (fiecare intersectându-se în unghi drept, rezultând astfel forma de cruce a bisericii) dând o senzaţie de grandoare, de infinitudine a spaţiului.

Aproape că regretam faptul că nu dispuneam de un obiectiv cu un unghi mai larg de cuprindere (întrucât interioarele bisericilor sunt prin natura lor locuri relativ întunecoase, am decis să iau cu mine cel mai luminos obiectiv, cu focala cea mai scurtă, de care dispun, Nikon 35 mm f/1,8, cu un unghi de cuprindere de 44 grade - destul de restrictiv când vine vorba de interioare largi).

Soluţia la care am decis să apelez a fost realizarea din mână a câtorva panorame. Fiecare din fotografiile de mai jos a fost asamblată dintr-un număr de 5 până la 9 imagini, trase RAW şi reunite apoi în Adobe Photoshop Elements.

(Un alt avantaj al acestei metode, comparativ cu utilizarea unui superangular sau fisheye, este păstrarea proporţiilor şi nealterarea unghiurilor de fugă - obiectivul de 35 mm având o încadrare similară ochiului uman).








Doresc de asemenea pe această cale să salut iniţiativa organizatorilor, exprimându-mi totodată speranţa că astfel de manifestări de interes cultural vor mai avea loc şi în viitor.

duminică, 18 august 2013

Piata Avram Iancu la ora albastra cu Nikon D90 si o sapuniera Canon

Înainte de 1989 actuala piață Avram Iancu din Cluj-Napoca avea o cu totul altă configurație - în fața Catedralei Ortodoxe "Adromirea Maicii Domnului" fiind amenajat un rond pentru întoarcerea troleibuzelor.
Iar singurul monument prezent era tancul sovietic amplasat în spatele catedralei (piața purtând numele de "Victoriei"), întreaga structură fiind gândită parcă tocmai pentru a sustrage atenția de la catedrala interbelică.

Lucrurile se vor schimba însă începând cu anul 1993, de când datează noua structură a pieței - și a fost ridicat monumentul ce-i dă numele.

  aparate foto digitale

Intenționmând comemorarea al 75 de ani de la Marea Unire din 1918, administrația PUNR din acele vremuri hotărăște ridicarea monumentului unei alte personalități marcante din istoria transilvană - mai exact, a lui Avram Iancu, flancat de tulnicărese, conceput de sculptorul Ilie Berindei (alegerea este justificabilă doar dacă privim lucrurile metaforic, prin prisma obiectivelor revoluționarului ardelean: acesta decedase în 1872, neavând fizic cum să se fi implicat în evenimentele ce au redesenat harta Europei de după Primul Război Mondial).

Mai puțin cunoscut în prezent este că, În fapt, ansamblul inaugurat pe 30 noiembrie 1993 este unul neterminat, din proiectul original mai făcând parte chipurile altor câțiva tribuni revoluționari de la 1848. Mult mai cunoscute sunt controversele stârnite de monument, deși originea acestora trebuie căutată mai puțin în criterii de estetică propriu-zisă, cât în disputele politice ce au animat viața publică clujeană a acelor ani de tranziție.

(Nikon D90, 18 mm, 6 sec., f/11, ISO 200)

În anul 2008, lucrările de reabilitare a centrului urbei sunt încoronate de construirea unei fântâni arteziene cum până atunci clujenii au putut admira doar în capitalele vest-europene: jeturi ce își schimbă tiparul la intervale de timp prestabilite, un sistem de iluminare multicoloră ce dă un plus de savoare jocului apei pe timp de noapte.

Atmosfera e completată de boxele amplasate de o parte și de alta a spațiului pietonal, de unde răzbat acorduri plăcute de muzică clasică - de la Marșul lui Radetzsky la Carmen, cu siguranță vom regăsi ceva care să ne încânte auzul.

Proiectul nu a fost nici pe departe unul ieftin: reporterii Ziar de Cluj (28 martie 2013) estimează costurile de realizare a fântânii arteziene la 7 milioane lei noi, iar cele de funcționare a acesteia, la 30000 lei/an. Categoric nu e o sumă mică... dar efectul vizual face toți banii, după cum veți putea vedea mai jos.



(Această din urmă imagine este înscrisă în concursul cu tema Fluid organizat de Nikonisti.RO. În cazul în care vă place, vă invit să o votați, la http://www.nikonisti.ro/concursuri/se-cauta-fotografia-lunii-august-2013-21/lucian-bogdan-4939).

Toate imaginile de mai sus au fost realizate utilizând DSLR-ul meu Nikon D90, de pe trepied (timpul de expunere variind între 5 și 20 secunde).

Din dorința de a experimenta - dar și pentru a realiza o imagine pentru un concurs cu o temă similară celui organizat de Nikoniști - Apa -  doar că sponsorizat de Canon și Foto Hobby Shop, am decis să scot și "săpuniera" mea Canon PowerShot A1100is (un model mai vechi, similar însă în bună măsură cu Canon PowerShot A1400 din prezent), pentru câteva cadre.

Întrucât un aparat compact nu are cum se descurca suficient de bine pentru a produce imagini cu care să te prezinți în concursuri de unul singur, am rulat pe el firmware-ul CHDK, ce oferă ca principală funcționalitate suplimentară posibilitatea fotografierii în formatul RAW (am detaliat funcționarea CHKD într-un articol de pe http://www.calatorie-fotografie.net/t95-chdk-sau-cum-dam-sapunierei-noastre-canon-o-viata-noua ).

Observăm astfel, în linii mari, care este potențialul maxim al unui aparat compact, în comparație cu imaginile realizate cu DSLR-ul. Fotografierea în formatul RAW salvează însă mare parte din neajunsurile camerei compacte, numeroase detalii care ar fi altfel distruse de algoritmii de compresie destul de rudimentari ai aparatului fiind astfel salvate.

Totuși, optica de calitate net inferioară și senzorul de dimensiuni reduse fac ca, dacă dorim să realizăm imagini de calitate comercială, tot aparatele DSLR să rămână alegerea optimă.