FotografieCluj.BlogSpot.RO

miercuri, 14 august 2013

La vanatoare de stele cazatoare in noaptea Perseidelor

Ca în fiecare an în perioada 9-14 august, Pământul, în deplasarea sa pe propria-i orbită astrală, întâlneşte orbita cometei Swift-Tuttle, presărată cu numeroase fragmente de rocă aflate în suspensie în vidul interstelar, lăsate de cometă în precedentele ei treceri - iar fenomenul ce ia naştere e unul cu totul aparte.

Înainte de aceasta, puţină astronomie: cometa Swift-Tuttle are o perioadă orbitală de cca. 133 ani. Astfel, dacă ea s-a aflat cel mai aproape de Pământ în decembrie 1992, nu va mai reveni pe aceeaşi poziţie relativăla planeta noastră până în anul 2126!

În schimb, fragmente de rocă lăsate în suspensie subzistă  în spaţiul cosmic între două treceri succesive ale cometei. Iar când un astfel de fragment pătrunde la viteze de ordinul miilor de km/h în straturile superioare ale atmosferei terestre, el se aprinde ca urmare a încălzirii extreme produse de frecarea cu aerul.

De la nivelul solului, acest lucru este observabil ca o dâră de lumină de câteva fracţiuni de secundă - fapt cunoscut în limbaj popular drept ploaia de stele (denumire evident incorectă - în cazul în care o stea s-ar apropia la câteva sute de km de Pământ, planeta noastră fiind cea care ar fi anihilată de coliziunea cu atmosfera incendiară a ginganticului corp celest, nu invers - fanii cărţilor SF ale lui John Brunner cunosc cu siguranţă fenomenul).

Denumirea astronomic corectă este de ploaie de meteori - iar întrucât radiantul din care aceştia par să pornească pe bolta celestă este situat în constelaţia Perseu, stelele căzătoare mai sunt cunoscute şi drept perseide.

Să ne oprim în continuare asupra aspectelor de tehnică fotografică: întrucât un meteor nu arde mai mult de câteva zecimi de secundă, ar fi imposibil să declanşăm aparatul exact la observarea sa cu ochiul liber. Precum în cazul fotografierii fulgerelor, despre care v-am relatat anul trecut, soluţia este să recurgem la expuneri prelungite şi, preferabil cât mai multe, în speranţa ca, măcar în unele din imaginile noastre, vom surprinde şi câte o stea căzătoare.

Iar pentru a surprinde cât mai mulţi meteori cu putinţă, am decis să folosesc aparatul în modul de declanşare cu intervalometru (time-lapse), crescând astfel probabilitatea ca un meteor să ne apară în cadru (pe glob, au loc astfel de 50-70 stele căzătoare pe oră; dintr-un punct dat, sunt vizibile maximum 10, plus că trebuie să ţinem cont că unghiul de cuprindere al obiectivului nostru va fi unul inevitabil limitat).

În condiţiile în care niciunul din aparatele mele nu dispune de funcţia time-lapse direct din meniuri (precum e cazul la mai recentul Nikon D7000), am apelat la o soluţie pe care am descris-o într-o postare anterioară, anume progrămelul DIY PhotoBits. Conectând aparatul la laptop şi pornind funcţia time-lapse din  program, am capturat imagini cu bolta celelstă timp de câteva ore.

Am reușit astfel capturarea câtorva stele căzătoare, precum următoarea (vizibilă în sectorul dreapta-jos a imaginii):





Mărturisesc că la început am crezut că rata de succes a capturării meteorilor fusese mult mai mare (din 74 cadre, doar în 3 apar clar stele căzătoare). Dificultatea mai mare constă în a nu le confunda cu avioanele care brăzdează cerul nopții. Secretul constă în a analiza dacă nu apar modele repetitive ale clipirii becurilor de semnalizare de pe avioane - care se aprind alternativ pe stânga și pe dreapta acestora.

Spre exemplu, în imaginea următoare avem un avion în sectorul stânga-sus și o stea căzătoare, mai slab vizibilă, stânga-jos:


Cerul nopții oferă oricum o priveliște fascinantă, însă spectacolul cosmic oferit de noaptea Perseidelor merită pe deplin  să stăm cât mai mult sub cerul liber, privind în zări.


Aceasta a fost o ocazie excelentă și pentru a realiza o imagine suprapusă înfățișând mișcarea stelelor pe boltă. Am ales ca reper binecunoscuta constelație cunoscută drept Carul Mare (Ursa Major) și i-am urmărit evoluția pe parcursul a 34 fotografii, în intervalul orar 22:38-23:40.

Rezultatul - în urma prelucrării utilizând comanda Photomerge Exposure din Adobe Photoshop Elements îl puteți vedea mai jos:

(zona de supraexpunere din partea inferioară e datorată faptului că, deși eram într-o zonă retrasă a Clujului, am fost totuși suficient de aproape de luminile stradale. Pentru rezultate optime, dincolo de pura experimentare, e recomandabil să ne deplasăm în zone izolate).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.