FotografieCluj.BlogSpot.RO

vineri, 28 februarie 2014

Noul obiectiv kit Nikon 18-55 mm f/3,5-5,6 VR II - cel mai usor zoom de pe piata

Vă prezentam în articolul trecut cel mai nou DSLR entry-level de la Nikon, D3300. Odată cu acesta, compania japoneză a lansat pe piață și o variantă reproiectată a binecunoscutului obiectiv kit 18-55 mm f/3,5-5,6.

Mai ușor și mai mic decât predecesorul său, noul obiectiv e promovat ca având și un sistem de stabilizare optică cu performanțe superioare, purtând indicativul VR II (VR fiind inițialele pentru Vibration Reduction).

Și viteza de focalizare pare să fi crescut față de cea a mai vechiului model, astfel încât să putem spune că actualizările țin de mai mult decât pur de latura estetică.

De la primul contact, vom observa că a apărut pe laterala obiectivului un buton nou - cel de blocare - și că obiectivul e cel mai scurt atunci când inelul de zoom e menținut în poziția L (Locked); va trebui să răsucim inelul spre dreapta până ce ajungem în zona plajei focale utile (de la 18 mm în sus), în caz contrar aparatul indicând o eroare F-- (aceeași ca în cazul pornirii aparatului fără obiectiv atașat). Acest mod de utilizare a fost preluat de pe aparatele mirrorless, existând așa ceva atât pe Nikon 1, cât și pe ultimele modelele de Sony NEX.

Totuși, structura unui DSLR nu permite ca aparatul să pornească automat la deschiderea obiectivului (cum e cazul pe unele mirrorless-uri), astfel că vom pierde mai mult timp din momentul în care ne-am hotărât să fotografiem ceva și până ce suntem gata de acțiune, decât dacă am fi folosit vechiul 18-55 mm. E de presupus că proiectanții au urmărit un dublu scop: scurtarea la minimum a obiectivului atunci când nu este folosit și preîntâmpinarea acționării zoom-ului prin apăsare (care poate duce în timp la decalibrarea mecanismului de focalizare).

Personal, aș fi preferat un buton de blocare similar cu cel de pe 18-200 mm, unde acesta are efectul de a opri cursa inelului de zoom pe focala aleasă, astfel încât să nu mai putem schimba accidental încadrarea. O abordare mai practică și care servește și unui scop utilitar, nu doar unuia estetic.

Per total însă, faptul că noul ansamblu optic e mai mic și mai ușor decât vechiul 18-55 VR (cu 70 grame, să fim exacți, noul 18-55 VR II cântărind doar 195 grame) e un lucru îmbucurător, în condițiile în care orice fotograf care se respectă va folosi obiectivul kit doar atunci când nu dorește să plece cu toată "casa" în spinare, contând mai mult greutatea redusă și mobilitatea sporită decât performanțele optice deosebite.

Din păcate, noua "jucărie" nu e ieftină, la 999 lei aceasta costând aproape dublu față de vechea versiune (498 lei în oferta F64). Pe de altă parte, acesta este un preț de lansare, pentru ceva în noutate absolută, astfel că e posibil ca, după o perioadă, să înregistreze scăderi, ajungând mai aproape de prețul vechiului model.

marți, 25 februarie 2014

Nikon D3300 - cel mai performant DSLR entry-level, testat la Cluj

Tehnologia evoluează cu fiecare an ce trece, astfel că DSLR-urile pentru amatori din prezent depășesc de departe (în ce privește calitatea imaginii) aparate profesionale lansate în urmă cu 6-7 ani.

Sau, în unele situații fericite, e posibil ca un aparat pentru începători să împrumute senzorul de pe un model mult mai avansat, oferind o calitate identică a imaginii, cel puțin la fotografierea subiectelor statice.

Un astfel de aparat e și noul D3300 de la Nikon, pe care am avut ocazia să-l testez de curând. 

Lansat fără a mai respecta cadența de doi ani dintre modelele destinate amatorilor, D3300 reprezintă o premieră pe piața DSLR-urilor entry-level, fiind primul model echipat cu un senzor fără filtru low-pass.

Funcționalitatea filtrului low-pass este de a bloca radiațiile luminoase cu o lungime mare de undă (și, implicit, frecvență joasă), pentru a atenua fluctuațiile de semnal înregistrate de senzor. Odată cu evoluția electronicii, astfel de corecții devin mai puțin necesare, filtrul contribuind mai degrabă la degradarea clarității imaginii, prin faptul că lumina traversează un strat în plus, decât la îmbunătățirea ei, cum era cazul cu senzorii de generație mai veche.

Așadar, eliminarea filtrului low-pass din construcția senzorilor fotosensibili duce la imagini mai clare, cu contururi fine mai bine definite, lucru excelent în special în fotografia de peisaj/arhitectură/produs (în portretistică, de multe ori e de dorit un aspect ceva mai estompat al detaliilor).

Circulă informația cum că D3300 ar utiliza același senzor de 24 MPx, fără filtru low-pass, ca și mult mai titratul Nikon D7100, vârful de gamă al aparatelor cu senzor crop, APS-C (DX, în notația Nikon).

De altfel, am fost plăcut surprins când am butonat micuțul D3300, calitatea imaginii fiind mult peste cea de la care te-ai aștepta din partea unui DSLR pentru începători. (Probabil că aici a contribuit și subiectivismul meu, ca posesor de D3100, aparat care, deși oferă o rezoluție mai mare cu 2 MPx decât a modelului de clasă medie D90, se situează net sub acesta când vine vorba de scharf-ul general al imaginii, dar și de tranzițiile dintre suprafețele de culori diferite).

A avea un DSLR entry-level care să ofere aceeași calitate a imaginii cu vârful de gamă din rândurile aparatelor cu senzor APS-C e un lucru excelent, ceea ce face ca noul model să fie cu atât mai tentant.

Există și unele limitări evidente ale D3300-lui, care îi trădează apartenența la clasa aparatelor pentru începători: sistemul de focalizare în 11 puncte a rămas același de pe vremea D3100-lui, lipsește funcția Bracketing, la fel ca și posibilitatea realizării seriilor de fotografii time-lapse direct din aparat. 

(Nu mai aduc în discuție lipsa rotiței pentru controlul diafragmei, a motorului de focalizare ce asigura compatibilitatea cu obiectivele AF-D sau sincronizarea rapidă cu blitz-urile TTL Nikon, acestea fiind funcții specifice aparatelor de clasă medie și superioară, de la D90/D7000/D7100 în sus).

Pe de altă parte, tendința generală a aparatelor pentru entuziaști e de a lua în greutate: dacă D90 cântărea 620 grame, D7000 urca la 690, pentru ca D7100 să ajungă la 755 grame. Dacă petrecem mult timp pe drum și ne-am dori un aparat mai ușor, un D3300, cântărind doar 460 grame, pare mult mai potrivit în geanta de voiaj (aici, asistăm la o scădere în greutate: D3100 și D3200 cântăreau 505 grame).

Puteți vedea mai jos câteva fotografii de test, făcute cu Nikon D3300 pentru Forumul Pasionaților de Fotografie Turistică. Exceptând fotografia de exterior, la ISO 100, toate celelalte sunt la ISO 800:






Deși prețul său nu e tocmai mic (2999 lei în oferta F64 cu obiectivul kit 18-55 mm f/3,5-5,6 VR II), noul Nikon D3300 se anunță a fi un aparat interesant, cu performanțe peste cele specifice clasei sale. 

marți, 18 februarie 2014

Sarbatorind iubirea - sedinte foto in regim TFCD pentru cupluri, de Valentine's si Dragobete

Aceste săptămâni din an sunt clar dedicate iubirii: întâi Sfântul Valentin, sărbătoarea pe model american din 14 februarie, iar apoi Dragobetele tradițional românesc, din 24 februarie - ambele ne fac să trăim sentimentul înălțător al dragostei mai puternic ca oricând, iar legăturile dintre parteneri să devină chiar mai trainice.

Dincolo de reînnoirea jurămintelor de iubire, de buchetele impresionante de flori sau de cadourile generoase - sau, de ce nu, pur și simplu haioase - Sfântul Valentin și Dragobetele sunt ocazii excelente pentru a face iubirea voastră să dăinuie, în imagini de neuitat.

Ce poate fi mai frumos decât un cuplu de îndrăgostiți, bucurându-se de fiecare clipă petrecută împreună? Imaginea lor evocă însăși bucuria de a trăi, dragostea reciprocă și dragostea de viață îngemănându-se într-un mod romantic, idealist și, în același timp, înălțător.



Aș răspunde că momentul poate fi chiar mai frumos dacă imaginile înfățișând povestea lor de iubire sunt surprinse de un fotograf priceput, care va ști să vadă frumusețea naturală a îndrăgostiților într-un mod creativ, pentru a o pune în valoare.

Tocmai în acest scop, am demarat săptămâna trecută un proiect de consemnare în imagini a dragostei din inimile unor cupluri clujene. Fotografiile sunt realizate în regim TFCD, cu alte cuvinte fiecare participant la proiect are dreptul să le utilizeze pentru promovarea personală - eu, ca fotograf, participanții la ședința foto, ca modele.

Două cupluri au avut deja ocazia de a fi fotografiate, primul chiar de Sfântul Valentin. Puteți vedea mai jos câteva din imaginile de la ședințele foto și, dacă sunteți interesați și voi, alături de aleasa inimii voastre, de o ședință foto, nu ezitați să mă contactați :).











Voi reveni în perioada următoare cu mai multe imagini, pe măsură ce reușesc să le editez.

Și, că tot suntem în anotimpul iubirii, inclusiv a celei de fotografie, nu puteam să nu vă prezint mai jos și banner-ul celor de la F64, care promovează campania de reduceri Relații fără complicații.

camere foto digitale

luni, 10 februarie 2014

Filtrul Hoya ND400x - expuneri lungi pe timp de zi

Vă prezentam în urmă cu câteva săptămâni modul în care putem fotografia la timpi lungi de expunere pe timp de zi, folosind un filtru cu densitate neutră. Filtrul ND 16x achiziționat din China e de o calitate onorabilă pentru prețul său redus, cu toate acestea neputând concura cu unul produs de o firmă respectabilă, ca Hoya.

Am testat îndeaproape un filtru ND Hoya cu factorul de întunecare 400x (9 trepte de expunere), astfel încât vă pot prezenta mai multe despre acesta în rândurile ce urmează.


Fotografia pe timp de zi presupune, în mod obișnuit, timpi scurți de expunere, principiul general pentru calcularea expunerii fiind "însorit 16". Cu alte cuvinte, într-o zi însorită, la diafragma f/16 corespunde un timp de expunere echivalent cu 1/sensibilitatea ISO aleasă (spre exemplu, 1/200 sec. la ISO 200).

Pot exista situații în care ne-am dori să folosim timpi mai lungi, de exemplu pentru a elimina din cadru automobilele și pietonii în mișcare, sau pentru a imprima un aer diafan, de văl de mătase apei și norilor. În acest scop, vom folosi un filtru cu densitate neutră (ND), care va întuneca imaginea, permițându-ne să folosim timpi de expunere mult mai lungi, asemănătiri cu cei din fotografia nocturnă, chiar atunci când soarele strălucește pe cer.

Înfiletând filtrul pe orice obiectiv cu diametrul de 52 mm (spre exemplu, obiectivul kit 18-55 f/3,5-5,6, sau obiectivele fixe de 50 mm f/1,8 sau 35 mm f/1,8 de la Nikon, obiectivul 18-55 mm de pe Canon EOS M sau de la Pentax K-30/K-50), vom putea folosi timpi de expunere de 400 ori mai lungi decât în mod uzual, ajungând să fotografiem în condiții similare fotografiei nocturne, chiar în plină zi.

Evident, acest lucru presupune declanșarea de pe trepied, preferabil cu ajutorul telecomenzii (lucru obligatoriu dacă dorim să folosim modul Bulb al aparatului, pentru expuneri mai lungi de 30 secunde - și, experimentând, veți constata că timpi de 2-3 minute nu sunt ceva neobișnuit în acest gen de fotografie).

Avantajele sunt însă clare, după cum puteți vedea mai jos:

 Dacă prima imagine a fost realizată fără filtru, la 1/60 sec. și f/11, în cazul celei de-a doua, am putut lungi timpul de expunere la 6 secunde, obținând eliminarea automobilelor în mișcare din cadru.

O cascadă fotografiată la 1/25 sec. arată banal, timpul fiind prea lung pentru a îngheța picăturile de apă în căderea lor, însă prea scurt pentru a-i da un aspect mătăsos, de prelingere lină. Acest lucru e posibil prin utilizarea filtrului ND: mai jos, puteți vedea aceeași cascadă, fotografiată cu un timp de puțin peste două minute (122 secunde).

În continuare, vă prezint alte câteva cadre înfățișând cursul Someșului, realizate la timpi lungi de expunere:

 10 sec., f/16
 30 sec., f/16

89 sec., f/18

joi, 6 februarie 2014

Crearea unui site de prezentare a portofoliului personal cu ajutorul Deviant Art

A devenit aproape de neconceput în ziua de azi ca un fotograf să nu-și expună (și) în mediul online creațiile sale: fie că vorbim de varianta de bază - promovarea propriilor creații în rețelele de socializare - sau de cea mai costisitoare - achiziționarea unui domeniu personalizat, fotograful nostru va trebui să fie prezent pe internet dacă dorește să fie cunoscut de potențialii clienți.

Nu avem în vedere doar promovarea online pasivă (crearea unui site și așteptarea clienților care să-l găsească de pe Google, să-l parcurgă și, plăcându-le ce văd, să ne contacteze), ci și cea activă: ori de câte ori întâlnim (în persoană) posibili clienți, le vom oferi și link-ul portofoliului nostru, crescându-ne în acest mod prestanța și, implicit, șansele obținerii unei comenzi.

Să vedem, în cele ce urmează, cum putem să ne creăm un portofoliu online cât mai prezentabil, în mod cât mai simplu.

aparate foto digitale

Crearea unui blog, pe care să scriem periodic, reprezintă o cale excelentă de promovare în "ochii" motoarelor de căutare; în schimb, pentru un vizitator care dorește pur și simplu să vadă câteva din cele mai bune creații ale noastre, trecându-le rapid în revistă, cantitatea de informații de pe blog ar putea fi oarecum descurajantă.

E preferabil așadar să creăm un complement pentru blog; sau, la o adică, putem să ne concentrăm exclusiv pe crearea portofoliului online, cât timp ne realizăm promovarea în special "offline", în viața reală, iar prezența din mediul virtual e doar un mediu de afișare a imaginilor.

Mult timp am optat pentru a-mi prezenta cele mai reușite creații de portretistică și fotografie de eveniment sub forma unei pagini statice pe blog, soluție ce nu le punea cel mai bine în valoare, ca urmare a interfeței spartane (dacă în cazul articolelor de pe blog, imaginile pot fi vizualizate atât la rezoluție mică, cât și la cea originală, această opțiune nu se regăsește și la paginile statice).

Am optat așadar pentru o soluție mai elegantă, anume crearea unui portofoliu online folosind funcția specializată de pe site-ul Deviant Art (portfolio.deviantart.com).

În varianta gratuită, Deviant Art Portfolio permite crearea unei galerii cu patru albume, fiecare cuprinzând până la 18 imagini. Poate părea puțin când suntem la început, și am dori să expunem cât mai mult... cu trecerea timpului însă, vă veți convinge că nu merită expuse toate pozele, ba chiar că e dificil a găsi câte 18 cadre care să merite cu adevărat incluse în portofoliu.

Puteți vedea, accesând link-ul fotografiecluj.daportfolio.com , portofoliul meu online. Și, desigur, vă puteți crea și voi unul pe aceeași structură, fără nicio dificultate. 

sâmbătă, 1 februarie 2014

Planetuta alba. Proiectii stereografice ale intinderilor de zapada

"Cum ar fi iarna fără zăpadă?" era o întrebare care probabil ne-a preocupat pe mulți dintre noi în copilărie... iată că anul acesta am avut ocazia să aflăm.

A trecut mult timp în care părea că suntem într-o toamnă eternă, trecerea zilelor din calendar fiind singurul lucru care amintea de iarnă, abia în ultimele două săptămâni anotimpul alb și rece instaurându-se pe deplin și asupra țării noastre.

Din fericire, în părțile Clujului vremea nu atinge aproape niciodată extremele caracteristice Munteniei și Moldovei... cu toate acestea, în special în zonele bătute de vânt zăpada poate atinge câteva zeci de centimetri, iar dealurile sunt acoperite de troiene demne de a inspira noi poezii.

Pe scurt, o ocazie perfectă pentru a ieși la fotografiat și a reda atmosfera hibernală în imagini.


Dealul de pe malul nordic al Someșului, în prelungirea străzii Donath din cartierul clujean Grigorescu, oferă de fiecare dată excelente oportunități de a fotografia în natură: zonele cu pâlcuri de copaci alternează cu deschiderile largi, de unde poate fi contemplată panorama, atât spre Cluj, cât și spre Florești și, întrucât soarele are, în special în această perioadă a anului, o declivitate sudică, ne vom bucura de lumină optimă pe întreg parcursul zilei (către est sau vest, funcție de oră, evident).

Am decis așadar să profit de zilele de iarnă, să ignor adâncimea zăpezii, considerând-o ca un avantaj, pentru imagini mai reușite și să fac abstracție de vântul oricum numai cald nu, pentru a face o panoramă a zonei.

Cum spațiul era larg și nu aveam obstacole prea apropiate, am putut duce lucrurile chiar mai departe, realizând o panoramă de 360 grade, surprinzând în seria de 16 cadre practic tot ce era de surprins, după cum puteți vedea în imaginea de mai jos:

(Clic pentru a o vedea la rezoluție mărită)

Profitând de faptul că am acoperit întreaga deschidere, într-un tur complet, am realizat și două proiecții stereografice ale panoramei, din prima rezultând un tunel, iar din a doua, o planetuță:


De remarcat că fiecare dintre ele accentuează câte o altă trăsătură a peisajului, însă în ambele suprafața dominantă, marea întindere de zăpadă, este cea care dă substanță fotografiei.

Întreaga serie de fotografii a fost realizată fără trepied, direct din mână, folosind punctele de focalizare ca repere pentru alinierea cadrelor.

Ca aparat, am optat pentru DSLR-ul entry-level Nikon D3100, din două motive: pentru el am husa siliconică de protecție împotriva prafului și umezelii Easy Cover și, dat fiind că prețul aparatului e în (s)cădere în ultima perioadă, avarierea sa ar fi oarecum suportabilă.

Însă chiar la trei ani de la achiziționarea sa, e un aparat chiar bun, pentru clasa din care face parte.