FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 24 martie 2014

Filtrul ND Hoya 400x si fotografierea norilor la timpi lungi de expunere

Probabil că v-ați întrebat cum sunt realizate fotografiile înfățișând peisaje spectaculoase, cu norii lăsând niște dâre care bărzdează cerul, cu un aspect difuz, amintind de o eșarfă de mătase lsată să zboare în vânt.

Acest efect spectaculos - adeseori prezentat în alb și negru, pentru a accentua contrastul scenei - poate fi obținut doar dacă folosim timpi lungi de expunere, de ordinul zecilor de secunde sau chiar minutelor... și cum pe timp de noapte devine dificil să vedem norii, iar aceștia ar avea un aspect maroniu, deloc plăcut ochiului, practic singura soluție este să-i fotografiem pe timp de zi, folosind un filtru cu densitate neutră pentru a întuneca scena.

V-am arătat într-un articol precedent cum putem folosi filtrul Hoya NDX400 pentru a scăpa de oamenii și mașinile în plus din fotografiile de arhitectură, cu expuneri de ordinul câtorva secunde. A venit timpul (dacă mi-e permis jocul de cuvinte) pentru a folosi acum variante chiar mai extreme ale timpului de expunere, mai exact de ordinul minutelor.

În acest mod, dăm răgaz norilor să parcurgă o porțiune suficientă din cer, astfel încât în loc să le putem identifica exact forma, vom vedea doar niște urme mai întunecate, cu dâre de lumină în zonele de cer neacoperite de nor - și acestea mutându-și poziția cu bătaia vântului.

Timpul de expunere îl vom determina făcând un cadru de probă fără filtru ND pe obiectiv, după care vom multiplica această valoare cu factorul de întunecare (400x însemnând că vom avea nevoie de un timp de expunere de 400 ori mai lung, la aceeași combinație de diafragmă și sensibilitate ISO).

Experimental, am constatat că e posibil ca, aplicând strict această formulă, imaginea finală să aibă o tentă ușor mai întunecată decât ne-am dori-o. Așadar, putem, pentru siguranță, să expunem un timp cu cca. 1/3-1/2 mai lung decât ne-ar rezulta din aplicarea factorului de întunecare specificat de producătorii filtrului.

Nu este neapărat să folosim un cronometru foarte precis, 2-3 secunde în plus sau în minus nevând un efect determinant asupra unei expuneri de 90, până la 180 secunde. Astfel, un ceas cu secundar este un instrument suficient de precis pentrua măsura expunerile noastre.

Întrucât vom folosi timpi de expunere mai lungi decât cei disponibili între valorile uzuale pe aparat (peste cele 30 secunde selectabile din interfață), va trebui să declanșăm, să așteptăm și să întrerupem expunerea folosind telecomanda, în modul Bulb.

Pe D90-ul meu, folosesc o telecomandă Nikon ML-L3 (99 lei în oferta F64)... Da, știu că i-a crescut prețul față de acum doi ani, când era 79, însă aceasta e singura care funcționează corect în modul Bulb.

Cele de la producători terți, măcar că sunt mult mai ieftine (ce ați spune de 1,94 USD pentru o telecomandă compatibilă Nikon, pe site-ul chinezec Tiny Deal?), nu pot fi folosite decât pentru a declanșa când am stabilit dinainte timpul de expunere. În modul Bulb, telecomenzile no-name dau rateuri, întrerupând imediat expunerea, după câteva zecimi de secundă (sau, cel puțin, asta am observat pe un exemplar pe care l-am primit cadou cu grip-ul chinezesc Meike).

Dar mai bine să vedem pozele, făcute cu obiectivul Nikon 18-55 mm  f/3,5-5,6, pe care am montat filtrul Hoya NDX400:

Imaginea de mai sus înfățișează o scenă tipic clujeană, cu un cer mai atipic. Am profitat de norii în trecere rapidă pe deasupra Bisericii Sfântul Mihail din Piața Unirii, pentru a trage acest cadru, cu un timp de expunere de 61,3 secunde (f/22, ISO 100).

În continuare, două cadre prezentând norii gonind asupra cartierului clujean Andrei Mureșanu:

EXIF: 53,9 sec., f/22, ISO 100. Am preferat să întunec aproape complet zona de sol, pentru ca atenția privitorului să se poată concentra pe suprafața cerului acoperit de nori.

Și acum, o expunere chiar mai lungă, de aproape trei minute:

EXIF: 162 sec., f/22, ISO 100. De remarcat că, în aceste condiții, suprafața de sol prezenta suficiente detalii care să merite pstrate. Am optat așadar să prelucrez fișierul RAW de două ori, pentru a evidenția detalii din ambele porțiuni ale imaginii.

De asemenea, putem folosi filtrul ND pentru a fotografia scene în care să ne apară soarele în cadru, fără să riscăm să "ardem" cerul. Vom obține astfel un cadru în care avem atât nori, cât și soarele strălucitor:

De remarcat că fotografia cu filtru a fost trasă la 1/400 sec., f/11. Chiar și la această expunere relativ întunecoasă, imaginea ar fi fost arsă în absența filtrului ND; plus că e preferabil să menajăm senzorul și să nu îl expunem la soare direct.

Aceeași recomandare e aplicabilă și pentru ochii noștri, astfel că e mai bine să nu privim direct prin vizorul optic, ci să folosim modul Live View și să ne ascundem de soare după aparat atunci când tragem astfel de cadre.

De asemenea, am utilizat filtrul ND și pentru a realiza o panoramă din 6 cadre. Expunând fiecare imagine timp de 3 secunde, norii nu se mișcă într-atât încât să devină problematică asamblarea fotografiei finale (la expuneri de ordinul minutelor, acest lucru ar deveni mai dificil, ca urmare a dispariției elementelor comune dintre cadre).


vineri, 21 martie 2014

DSLR Dashboard - controlul DSLR-ului direct de pe telefonul mobil cu Android

Există situații în care am dori să extindem funcționalitatea oferită de meniurile aparatului nostru, cu facilități de natură pur software (ca, de exemplu, realizarea unui time-lapse, sau bracketing-ul expunerii) însă, din rațiuni de marketing, producătorii evită să ofere aceste facilități pe modelele de DSLR-uri pentru amatori, de teamă să nu-și saboteze vânzările produselor de clasă superioară.

Putem desigur trece peste acest neajuns conectând DSLR-ul la calculator și folosind o aplicație pentru controlul aparatului, ca DIY Photo Bits, despre care am mai scris... sau, dacă suntem departe de PC și/sau nu dorim să cărăm un laptop cu noi, putem folosi o soluție mobilă, mai exact un smartphone cu sistem de operare Android 4 sau mai nou.

aparate foto digitale

Va trebui să instalăm, din magazinul de aplicații Google Play, programul DSLR Dashboard, disponibil la următorul link: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.dslr.dashboard .

În continuare, vom conecta aparatul la telefonul mobil, folosind un cablu mini-USB la ambele capete (sau, funcție de mufele disponibile, mini-USB la capătul pentru conectarea la DSLR și micro-USB la cel dinspre telefon). Dacă nu dispunem de acestea (majoritatea cablurilor USB livrate cu aparatele și, respectiv, telefoanele mobile, fiind gândite pentru conectarea acestora la calculator și nu între ele), putem cumpăra mufe adaptoare din magazinele de piese pentru electroniști, adeseori la prețuri ce nu trec de câțiva lei.

Deschizând aplicația DSLR Dashboard, vom prelua controlul asupra aparatului nostru: putem configura funcții ca balansul de alb, controla modul de măsurare a expunerii, alege unul din modurile predefinite pentru fotografiere, realiza mai multe cadre cu bracketing-ul expunerii, configura focalizarea în puncte care să se depărteze progresiv (pentru suprapunerea cadrelor, prin focus stacking), sau realiza succesiuni de cadre, înfățișând aceeași scenă, văzută la momente diferite (time-lapse).

În plus, activând funcția Live View, putem folosi telefonul mobil pentru a observa ce se vede prin aparatul de fotografiat chiar și în unghiuri/din poziții mai dificil accesibile decât ne-ar fi la îndemână în mod normal. Iar dacă dispunem de un smartphone cu un ecran de dimensiuni mari, sau de o tabletă care suportă funcția de USB-host, cu atât mai bine: vom vedea imaginea pe care urmează să o capturăm, mai mare decât pe ecranul LCD al aparatului.

Și, mulțumită DSLR Dashboard, putem consulta în timp real histograma acesteia, funcție ce lipsește altfel de pe majoritatea DSLR-urilor entry-level (fiind disponibilă doar după fotografiere, la analiza imaginilor).

Obținem acces așadar la numeroase funcții suplimentare, fără să trebuiască să investim într-un aparat nou sau într-un modul wireless (dintre modelele entry-level suportate, e notabil să amintim Nikon D3100, unul din cele mai bine vândute aparate de la noi din ultimii ani - mult și datorită prețului său excelent: doar 1198 lei în oferta F64).

Merită să experimentăm cu progrămelul, în special înaintea unor ieșiri mai lungi în natură, unde e extrem de tentant să facem time-lapse-uri cu norii sau cu cerul înstelat, precum și să tragem serii de fotografii cu expuneri diferite, pentru a le fuziona ulterior în imagini HDR.

joi, 13 martie 2014

Fotografie nocturna in soarele dupa-amiezii cu filtrul Hoya ND400x

De multe ori, când fotografiem obiective turistice în scopuri comerciale, e mai ușor să tragem cadrele dorite pe timp de noapte, pentru ca, folosind timpi lungi de expunere, să eliminăm din cadrul nostru pietonii sau automobilele aflate în trecere (lucru cu atât mai necesar în țările cu reguli stricte privind dreptul la intimitate, precum Germania).

Evident, ne-am dori și imagini diurne cu obiectivele în cauză, însă cum zonele de maxim interes sunt înțesate de turiști, devine dificil, dacă nu imposibil, a obține un cadru fără oameni.

Aici ne vine de ajutor un filtru ND, după cum veți vedea în cele ce urmează.

Practic, singurul "secret" al fotografierii cadrelor urbane fără oameni și mașini este de a folosi timpi lungi de expunere și pe timp de zi. În acest scop, vom folosi un filtru cu densitate neutră pentru a diminua cantitatea de lumină ce pătrunde pe senzorul aparatului foto, determinând astfel o creștere proporțională a timpului de expunere.

V-am prezentat deja câteva cadre experimentale realizate cu filtrul ND Hoya 400x; a venit momentul realizării unui test mai cuprinzător, în care nu doar să verificăm funcționalitatea filtrului, ci chiar să compunem unele fotografii mai interesante (sau să recreăm unele imagini nocturne, doar că în lumina splendidă a unei după-amiezi de primăvară).

Am luat așadar DSLR-ul, trepiedul și filtrul cu densitate neutră și am pornit la plimbare prin centrul Clujului, oprindu-mă întâi în piața Avram Iancu, iar apoi în cea a Unirii.


Primul cadru a fost tras fără filtru, la 1/250 sec., f/16. Observăm că, la un timp atât de scurt, aparatul a "înghețat" mișcarea oamenilor, iar automobilele sunt toate redate pefect clar... toate OK, doar că prezența atâtor elemente ne încurcă, aglomerând scena.

Am montat așadar filtrul cu densitate neutră pe aparat și am tras cadrele de mai jos:


3 sec., f/18. Se observă deja că, grație timpului lung folosit, tot ce mai rămâne din trecerea automobilelor sunt dârele de mișcare.



3 sec., f/18. Filtrul își face cu brio efectul, însă, spre deosebire de noapte, ca urmare a luminii puternice nu vom putea folosi timpi de ordinul zecilor de secunde. Trebuie așadar să fim noi atenți când pornesc coloanele de mașini și să declanșăm doar după ce au luat un pic de viteză.


Am păstrat aceiași parametri și în cazul ultimelor două imagini. În acestea, se observă efectul folosirii unui timp lung de expunere asupra oamenilor: cei în mișcare rapidă vor fi șterși complet, iar cei mai lenți vor apărea ca niște umbre fantomatice.


Din păcate, filtrul ND nu ne poate scăpa de obiectele statice aflate nelalocul lor în cadru, sau de oamenii nemișcați. Ajunge însă ca aceștia să-și miște cât de puțin capul pentru ca figura lor să se încețoșeze de la sine, nemaifiind nevoie de artificii software pentru a le face fețele de nerecunoscut (condiție impusă de agențiile de stock photography pentru a ne accepta imaginile, fără a leza drepturile persoanelor apărute accidental în cadru).

Constatăm așadar efectul benefic al filtrului ND, acesta fiind un accesoriu excelent pentru fotografia de arhitectură, în special în zonele aglomerate.

duminică, 9 martie 2014

Cum putem verifica daca obiectivul nostru focalizeaza corect

Am auzit cu toții despre erorile de focalizare ale obiectivelor (front- și back-focus), întâlnite în special la cele produse de firmele Sigma și Tamron, producători care oferă obiective cu același design, dar cu monturi diferite, în funcție de aparatul căruia i se adresează (Canon EF/EF-S, Nikon F DX/FX, Pentax K, Sony Alpha).

Devine mai dificil în aceste condiții de a realiza un obiectiv perfect calibrat, care să focalizeze precis, exact acolo unde am plasat punctul de focalizare.

Nu vă speriați, de regulă erorile nu sunt mari, ci de ordinul milimetrilor, însă uneori ele pot fi observate cu ochiul liber, determinând o pierdere de claritate exact în punctul de interes maxim al subiectului fotografiat.


Cu toate acestea, în special când dorim să ne cumpărăm un obiectiv second-hand, e bine să testăm dacă nu cumva acesta are erori de focalizare... sau, dacă ne-am cumpărat unul nou, să îl supunem celor mai riguroase verificări în termenul de 10 zile, cât avem dreptul legal de a-l returna distribuitorului (termen aplicabil comenzilor on-line; pentru achizițiile direct din magazin, acesta este de 48 ore).

În acest scop, putem să ne achiziționăm o grilă de test, sau - mai ieftin - să ne confecționăm noi una, imprimând-o de la următoarea adresă: http://www.dphotojournal.com/focus-test-chart.pdf .

Fotografiem grila-martor având grijă să focalizăm pe linia marcată, menținând aparatul înclinat la un unghi de 45 grade față de linia neagră de pe centrul foii și menținând-o pe aceasta perfect orizontală în cadru.

Apoi, putem analiza imaginea rezultată, pentru a verifica dacă nu cumva avem erori de focalizare:

Fotografia de mai sus a fost realizată cu Nikon D90 și obiectivul de 50 mm, f/1,8 AF-D, ansamblu despre care constat cu plăcere că focalizează cât se poate de corect, unde ar trebui.

Întinderea câmpului de profunzime se calculează după formula uzuală, o treime în fața subiectului și două treimi în spatele acestuia.

Am constatat așadar că, din păcate, nu la fel stau lucrurile cu 18-105-ul meu, care, la focala cea mai lungă tinde să fie ceva mai imprecis, câmpul de profunzime fiind mai adânc decât ar trebui în spatele subiectului și mai limitat decât normal în fața sa.


Din fericire însă, acest lucru nu are loc (încă) într-o proporție îngrijorătoare, linia de test fiind suficient de clară. Dacă lucrurile vor continua să se deterioreze (senzația mea e că, în trecut, focalizarea fusese mai precisă), va trebui - cel mai probabil să duc obiectivul de 18-105 mm, f/3,5-5,6, la calibrat (e de departe cel mai uzat obiectiv al meu, având undeva peste 20.000 cadre în trei ani).

marți, 4 martie 2014

Lacul din Chinteni, vazut prin filtrul de polarizare Hoya Pro Slim 67 mm

Este binecunoscut faptul că filtrul de polarizare circulară (CPL) contribuie la înlăturarea reflexiilor parazite, permițând pătrunderea în obiectiv doar a luminii care contribuie la formarea imaginii (fiind de asemenea cunoscut că, orice rază de lumină care nu contribuie la formarea imaginii, doar îi dăunează).

Folosind filtrul CPL, vom observa îmbunătățiri semnificative ale contrastului și saturației imaginii, senzația generală fiind una imposibil de reprodus prin artificii software.

Iar dacă folosim un filtru de calitate, cu atât mai bine, vom obține efectul specific fără pierderi ale clarității (observabile la folosirea filtrelor no-name).

Efectul eliminării reflexiilor cu ajutorul filtrului de polarizare va fi vizibil la fotografierea suprafețelor de sticlă și metal, indiferent dacă suntem la lumina soarelui sau în cea de studio; în rest însă, un filtru CPL își va dovedi cel mai bine utilitatea în fotografia de peisaj, unde ne va permite să evidențiem norii, pe un cer de un albastru parcă pictural, să accentuăm verdele frunzelor sau - de ce nu - să privim în adâncul apelor, atenuând aproape complet reflexia de pe suprafața acestora.

Așadar, unde altundeva mai bine decât într-o zonă lacustră pentru a testa unul din cele mai bune filtre de polarizare disponibile pe piața românească, Hoya Pro Slim (am optat pentru varianta de 67 mm pentru a o folosi împreună cu obiectivul Nikon 18-105 mm, f/3,5-5,6)?

Și cum începând cu 1 martie 2014 au fost introduse autobuzele Cluj-Chinteni Lac, m-am numărat și eu printre primii pasageri ai noii curse, vizitând acest atrăgător - și totuși ignorat de turiști - reper al județului Cluj.

Cu o suprafață de 15 hectare și o lățime maximă de peste 100 metri, lacul Chinteni este una din destinațiile preferate ale pescarilor din regiune... și, de ce nu, și a "pescarilor" de imagini, zona oferind numeroase atracții vizuale.

Am petrecut câteva ore bune în vecinătatea lacului, răstimp în care filtrul de polarizare Hoya a fost nelipsit de pe obiectiv, astfel că, în cele ce urmează, veți putea admira câteva cadre înfățișând frumusețea acestei regiuni lacustre, dar și constata eficiența CPL-ului testat.

Puteți vedea mai jos cadrele care mi-au captat atenția în timpul incursiunii pe malul lacului din Chinteni:


Natura captează prin frumusețea sa indiferent că suntem pe partea cu păpuriș sau din contră, pe cea flancată de copaci, a drumului.


Un șanț de drenare a apei a constituit o excelentă ocazie de a trasa o linie care ne poartă privirea de-a lungul diagonalei cadrului:


Deși zona e una liniștită, nu înseamnă că ar fi lipsită de viață... din contră, putem întâlni chiar unele specii mai interesante, precum această șopârlă:

Stâlpii de electricitate creează, împreună cu tarlalele de teren agricol, geometrii interesante, ce merită surprinse fotografic:

Lacul va fi cel mai bine plasat în contextul locului dacă ne urcăm pe dealul din nord-vestul său:

Prima zi de primăvară ne-a oferit un cer cu un dramatism aparte, pe care am încercat să-l surprind într-o fotografie tip HDR:

Deși forma lacului e mai greu de distins de la malul apei, aceasta e poziția cea mai bună pentru a evidenția undele ce se formează pe suprafața sa, dar și pentru a reda unele detalii specifice, ca păpurișul.

Având soarele în spate, putem obține imaigni cu un colorit vibrant; de remarcat că, în această situație efectul filtrului de polarizare va fi aproape inobservabil (trebuie ca lumina să cadă din lateral, dintr-un unghi cât mai apropiat de cel drept, pentru a putea observa efectul polarizării luminii):

O zi superbă nu se putea încheia decât cu un apus pe măsură - astfel că am petrecut și ora de aur tot pe malul lacului Chinteni: