FotografieCluj.BlogSpot.RO

sâmbătă, 31 mai 2014

Silueta lui Mihai Viteazul la Cluj

Am dori de multe ori să fotografiem monumentele, fie că e vorba de cele din locații îndepărtate, în care ajungem poate o dată-n viață, fie de cele de lângă noi, pe care le vedem în fiecare zi - dar care sunt emblematice pentru urbea în care trăim.

Nu de fiecare dată ajungem însă în locul mult-visat la momentul optim: fotografia de arhitectură ar presupune studierea atentă a locației și fotografierea la momentul oportun, când condițiile de lumină ar fi perfecte. Ar presupune să cunoaștem exact direcția din care bate soarele la diferite ore, în diferite momente ale anului, dar și să nimerim (sau să așteptăm) o zi cu vremea pe care ne-o dorim... însă într-o scurtă vacanță, pur și simplu nu avem luxul acesta și trebuie să profităm la maximum de puținul timp pe care îl avem la dispoziție.

Nu trebuie însă, sub nicio formă, să renunțăm la a mai face poze: din contră, trebuie să profităm la maximum de situația în care ne aflăm și... să fim creativi.
aparate foto digitale

În această perioadă a anului marcată de o vreme cu multe capricii - acum e soare și cald, acum vine o ploaie torențială și temperatura scade brusc cu 7-8 grade - e posibil să prindem zile mohorâte, sau cel puțin cu cerul acoperit înmajoritate de nori, pe întreaga perioadă pe care o avem la dispoziție pentru a fotografia reperul dorit.

Trebuie așadar să fim atenți la orice oportunitate pe care vremea ne-o va oferi, profitând fie și de cele câteva minute în care soarele se ivește dintre nori, sau se află sub plafonul acestora (situație întâlnită imediat după răsărit și, respectiv, înainte de apus), pentru a trage cadrele dorite.

Dacă reperul nostru se află pe direcția bătăii soarelui, putem face câteva cadre "clasice", în care subiectul nostru e scăldat în lumină... în caz contrar, dacă lumina bate din spatele reperului dorit, decât să obținem o imagine banală, în care subiectul să fie expus corect, dar cu marginile "arse" de supraexpunere, iar cerul să nu mai aibă niciun detaliu redat corect, piezându-se într-o mare de alb, mai bine subexpunem vizibil imaginea noastră și să redăm doar silueta monumentului vizat.

În acest mod, vom reduce imaginea la esența sa - o formă ușor de recunoscut - și vom elimina detaliile care ar putea fi în plus din fotografia noastră. De asemenea, vom păstra aspectul dramatic al cerului - care s-ar pierde în cazul supraexpunerii - și vom obține o fotografie cu un impact vizual semnificativ mai puternic.

Puteți vedea în cele ce urmează o astfel de fotografie, înfățișând statuia lui Mihai Viteazul, din piața clujeană cu același nume:

1/1000 sec., f/5, ISO 100, 10,7 mm. Aparatul folosit: Nikon P7100

E posibil și ca apusul să ne ofere un spectacol vizual deosebit, în momentul în care norii sunt iluminați de soarele gata să apună: aceștia vor scânteia în nuanțe de roșu-portocaliu, iar dacă există și porțiuni de cer neacoperit de nori, în acest moment al zilei albastrul lor va fi cel mai intens. Putem păstra în cadru și siluetele acoperișurilor, pentru a plasa imaginea în contextul urban dorit:

1/400 sec., f/5,6, ISO 200, 6 mm

duminică, 25 mai 2014

Zilele Clujului - atmosfera de festival cuprinde orasul

Timp de o săptămână, între 23 și și 30 mai, întreaga zonă centrală a Clujului e cuprinsă de atmosfera de sărbătoare... sau de festival, să fiu mai exact. Zilele Clujului au ajuns la cea de-a patra ediție, iar evoluția față de edițiile precedente e vizibilă: mai multe locații de desfășurare ca oricând (de la est la vest: piața Avram Iancu, str. Mihail Kogălniceanu, piața Unirii, str. Potaissa, Parcul Central, dar și locația cunoscută drept La Terenuri, din cartierul Mănăștur), mai multe evenimente, o varietate nemaiîntâlnită de activități, decoruri și manifestări.

De la obișnuitele concerte și tarabe în aer liber, trecând prin practicarea unor sporturi în aer liber și acrobații, o paradă a automobilelor de epocă, și până la un târg de carte și reconstituirea unei tabere medievale, găsim zilele acestea în Cluj câte ceva pentru fiecare. 

Am parcurs la pas toate locațiile din zona centrală, surprinzând esența momentului, astfel încât să vă pot prezenta în cele ce urmează o cronică în imagini a Zilelor Clujului, ediția 2014. Spre deosebire de alte ocazii, am folosit de data aceasta un aparat compact, Nikon P7100, perspectiva lucrurilor fiind așadar cea a clujeanului obișnuit, care petrece un weekend de voie-bună, amuzament și relaxare în urbea sa.

Nu am sacrificat însă nici latura foto-jurnalistică a lucrurilor, încercând să redau esența evenimentelor. Astfel, veți putea vedea în cele ce urmează scene de la parada automobilelor de epocă, sporturi extreme practicate în Parcul Central (cățărări pe navete de bere și coborâri pe tiroliană), reconstituiri istorice antice (lupte dintre daci și romani) și medievale (paladinii de Medies), târguțul vintage de pe strada Kogălniceanu, dar și ceremonia de schimbare a gărzilor de la Turnul Croitorilor.











vineri, 16 mai 2014

Azi incepe Photo Romania Festival - workshop-uri, concursuri, vernisaje, pentru toti iubitorii fotografiei

Azi, 16 mai, începe o nouă ediție a Photo România Festival, cel mai mare eveniment din Europa de Est dedicat fotografilor profesioniști, dar și tuturor iubitorilor acestei arte. Pe parcursul celor zece zile de festival, vom putea asista la vernisaje ale unor expoziții de fotografie, testa echipamente și discuta cu reprezentanții companiilor Canon și F64 și - probabil cel mai de interes aspect pentru profesioniștii domeniului - participa la cursuri și workshop-uri susținute de unii din cei mai reputați fotografi din România, dar și de peste hotare.

Probabil cel mai cunoscut nume este cel al maestrului brașovean Mihai Moiceanu, supranumit un Ansel Adams al românilor pentru splendidele sale fotografii de natură, care vine pe 20 mai să susțină un workshop la Cheile Turzii; nu putem să nu-i amintim nici pe invitații de peste hotare, Drew Gardner și Juha Mustonen, sau pe clujenii implicați în organizarea festivalului sau a unor workshop-uri, Sebastian Vaida, Radu Sălcudean, Soos Attilla, Horațiu Curuțiu, Alex Gaspar și... lista ar putea continua.
aparate foto digitale

Anul acesta, festivalul Photo România ne aduce două concursuri de fotografie, unul desfășurat online și campionatul Head to Head, constând în confruntarea pe perechi a 16 fotografi, aleși după portofoliile lor,: aceștia vor trebui să rezolve diferite teme de concurs, până ce rămâne un singur câștigător.

Un parteneriat încheiat de organizatori cu compania Adobe aduce o ofertă extrem de tentantă pentru toți fotografii comerciali: înscrierea la cel puțin trei ateliere (cu prețuri de la 75 la 25 euro) e bonificată cu un abonament Adobe Creative Cloud pe un an. Astfel, veți putea utiliza legal cea mai recentă versiune de Photoshop, Lightroom sau Premiere (fiind disponibile în permanență actualizări din cloud-ul Adobe), fără să mai trebuiască să plătiți suplimentar pentru ea.

22 mai va fi cunoscută drept Ziua Canon: la recent-deschisul Liberty Technology Park (fosta fabrică Libertatea, din spatele Gării Cluj-Napoca), vor avea loc prezentări ale produselor companiei, sesiuni de testare a echipamentelor, dar și seminarul DIY Photography, susținut de trainer-ul Ciorchin, Radu Sălcudean (el însuși un canonist convins).

Iar sâmbătă, 24 mai e Ziua Familiei: fotografi profesioniști vor realiza portretele familiilor ce vizitează Parcul Central, Piața Unirii sau Iulius Mall.

Acestea ar fi punctele care mi-au atras mie unuia atenția; puteți vedea programul complet al festivalului și vă decide la ce evenimente veți participa pe http://www.photoromaniafestival.ro/program/ .

Pe scurt, haideți cu toții la... Photo România Festival!

duminică, 11 mai 2014

Transilvania History Days - zeii arenei se intrec in Parcul Central Cluj

Între 9 și 11 mai, festivalul Transilvania History Days ne oferă o veritabil întoarcere în timp: că e vorba de Evul Mediu, de antichitatea daco-romană, sau de anii de glorie ai monarhiei române, publicul clujean va găsi cu siguranță ceva pe gustul său. Asistând la prelegeri, dar mai ales la reconstituirile istorice, putem în același timp să ne amuzăm și... să învățăm ceva nou despre trecutul nostru.

Dacă ați urmărit serialele AXN, Spartacus: Nisip însângerat și Zeii arenei, cu siguranță v-ați întrebat care era atmosfera în timpul campionatelor de gladiatori din antichitate. Peluza din vecinătatea Cazinoului clujean a devenit, preț de câteva ore, pământul sacru, presărat cu sânge și sudoare, pe care s-au înfruntat în luptă dreaptă voluntarii Asociației Virtus Antiqva, care ne-au oferit un spectacol ce ar fi făcut Roma să tremure.

Să vedem în cele ce urmează cum au decurs lucrurile până la intrarea titanilor Ludus Memniis în arenă.

Primul episod reconstituit a fost cel al războaielor daco-romane; întrucât am asistat la lupte în câmp deschis, nu la asedierea unei cetăți, putem presupune că a fost vorba de prima campanie a lui Traian, cea din anii 101-102 EN. Pe de o parte, au intrat în scenă soldații romani din Legiunea a V-a Macedonica și Legiunea a XIII-a Gemina și pe de alta, luptătorii daci, apărându-și pământurile natale.

Soldații romani au executat manevrele primite de la centurionul lor, care a dat comenzile în limba latină - aspect ce a adăugat un plus de realism scenei - formând o linie de atac și demonstrând apoi formația țestoasei și eșalonul. La rândul lor, luptătorii daci și-au arătat vitejia în mânuirea cosoarelor și măiestria în tirul cu arcul, reușind, de două ori, să țină piept asediatorilor, până ce organizarea superioară romană și-a spus decisiv cuvântul.








Acesta a fost începutul sfârșitului pentru independența dacilor, țara lor devenind în scurt timp o provincie a Imperiului Roman... astfel că distracțiile specific romane, ca luptele de gladiatori, vor ajunge a fi organizate și pe teritoriul vechii Dacii. Așadar, după încheierea reconstituirii războaielor daco-romane, am putut asista la o reconstituire a unui campionat de gladiatori, în arenă făcându-și intrarea luptătorii Ludus Memnii.

Puțină istorie: Livius notează că primele lupte de gladiatori, cu rol ceremonial religios, au avut loc în anul 310 Î.Hr.; în secolul I Î.Hr., deveniseră un veritabil divertisment pentru mase, fiind organizate campionate în care se înfruntau până la 320 de perechi de gladiatori, luptătorii fiind trimiși de școlile cunoscute ca ludus (în traducere exactă, joc).

Dintr-un astfel de ludus din Capua s-au ridicat în anul 73 Î.Hr. rebelii lui Spartacus, cel mai cunoscut gladiator din istorie, care va conduce o armată de 70.000 sclavi eliberați împotriva tiraniei romane. Numele fraților săi de arme, Crixus, Gannicus sau Oenomaus, toate redate în serial, sunt cât se poate de reale, singurele interpretări artistice vizând corectitudinea politică: Oenomaus, un rebel gal, e jucat de actorul de culoare Peter Mensah, iar Gannicus e prezentat ca și celt deși, pare-se, era de asemenea gal.

Înfrângerea rebeliunii (sau a Războiului damnaților, dacă e să cităm titlul dat de regizorul Rick Jacobson) din anul 71 Î.Hr. nu a pus capăt acestui sport sângeros; din contră, va lua proporții impresionante în secolul I EN. La inaugurarea Colosseumului, în anul 80 EN, cei 50.000 spectatori au putut asista la un veritabil măcel, în care și-au găsit sfârșitul câteva mii de gladiatori și peste 9000 de animale sălbatice.

Acest sport sângeros va fi interzis abia de primul împărat creștin, Constantin cel Mare (306-337 EN).


Exceptând vărsarea de sânge, luptătorii Ludus Memniis ne-au oferit un spectacol care a respectat toate canoanele campionatelor de gladiatori din vechime: de la ritualurile religioase din deschidere, antrenamente, luptele dintre noii recruți, intervenția lui doctore (antrenorului/arbitrului), și până la lupta sine missione (pe viață și pe moarte), toate au fost prezente, într-o cavalcadă plină de adrenalină, lovituri și scheme de arte marțiale.


Jur să fiu ars, înlănțuit sau să mor de sabie, pentru a găsi gloria în arenă - cu acest jurământ, recruții școlii de gladiatori erau primiți în frăție și puteau intra în acțiune.



Campionatele cu gladiatori nu erau doar evenimente dedicate divertismentului, ci aveau și însemnătate politică: în tribune, senatorii și magistrații intrau în contact direct cu publicul, încercând de multe ori să le cumpere voturile. Tocmai de aceea, exista obiceiul ca patronul campionatului (împăratul sau cea mai înaltă oficialitate prezentă) să asculte vocea publicului, dacă viața unui luptător învins să fie cruțată (missio) sau, din contră, să-i fie tăiat gâtul (jugula). Pentru un scurt moment, părea că plebea e cea care are puterea, nu înaltul demnitar...



O singură regulă: doar unul supraviețuiește. Câine pe câine, până la sosirea luntrașului (către lumea de dincolo)...

La final, furiile vin, cu dansul lor seducător, să adune spiritele luptătorilor netrecuți încă în neființă:


Toate fotografiile au fost realizate cu DSLR-ul Nikon D90 și obiectivul fix de 50 mm, f/1,8 AF-D.

vineri, 2 mai 2014

Cand cameramanul devine fotograf. Piata Mihai Viteazul, fotografiata cu aparatul de filmat Sony SX-45

În prezent, aproape toate aparatele de fotografiat oferă și o funcție video și vice-versa, majoritatea aparatelor de filmat au posibilitatea de a face poze, diferențele fiind date de ergonomia comenzilor și de posibilitatea utilizatorului de a interveni asupra parametrilor în care aparatul realizează fiecare din aceste operațiuni.

Deși în ultimii ani a luat avânt filmarea cu DSLR-ul, ca urmare a performanțelor excelente ale senzorilor de mari dimensiuni în lumină slabă, totuși aparatele foto nu sunt gândite pentru filmări prelungite: acumulatorii lor se vor epuiza după 30-40 minute, senzorii se pot supraîncălzi, iar focalizarea în modul Live View e oricum, numai rapidă nu, astfel că tot o cameră video rămâne alegerea optimă pentru filmări.

Pe de altă parte, e posibil uneori ca și cameramanul (profesionist sau de ocazie) să dorească să facă poze, folosind pentru aceasta funcția dedicată a aaparatului de filmat. Să vedem în cele ce urmează cum stau lucrurile la acest capitol.
aparate foto digitale

Camerele video pentru amatori sunt gândite ca instrumente extrem de portabile, cu care să înregistrăm momentele fericite din familie, să surprindem atmosfera locurilor pe care le vizităm (adeseori, sunetul ambiental e o parte esențială a experienței trăite în vacanța noastră), fiind așadar mici și ușoare. Spre exemplu, modelul pe care îl dețin, Sony DCR-SX45, cântărește doar 230 grame, greutate mai mică chiar decât a unor aparate foto mirrorless ale aceleiași companii.

În plus, priza fermă în mână, la care contribuie și curelușa pe după care să ne petrecem degetele, este gândită tocmai pentru stabilitate optimă în timpul filmării (din contră, scopul pentru care au fost proiectate aparatele foto fiind de a ne permite să ne mișcăm rapid, pentru a încadra un nou subiect cât mai curând după ce am tras un cadru).

Nu multe modele de DSLR-uri sunt prevăzute cu ecran orientabil, iar libertatea lor de mișcare poate fi limitată la o simplă înclinare; camerele video permit însă de regulă rotirea completă a ecranului, astfel că vom putea filma din orice poziție am dori - și chiar să ne înregistrăm pe noi înșine, asigurându-ne că suntem așezați în locul dorit din cadru (de preferință, montând aparatul pe un trepied, ca să evităm expresia ciudată din pozele tip selfie, făcute "la nimereală").

Până aici, am văzut care ar fi avantajele aparatelor de filmat.. și ar părea că, atâta timp cât nu dorim ceva prea avansat, ar putea înlocui cu succes un aparat foto... Pe de altă parte, principalul dezavantaj al fotografierii cu camera video este că forma sa nu este optimizată pentru a face poze: plasarea declanșatorului lângă butonul de zoom, aproape de capătul posterior al aparatului, va face acționarea sa destul de incomodă, iar riscul devierii accidentale de pe axa aparat-subiect va fi destul de ridicat.

Să mai remarcăm și că rezoluția foto a aparatelor de filmat va fi una limitată (în fond, pentru video sunt arhisuficienți 1920x1080 pixeli, adică 2,073 MPx), cei 5 sau 8 MPx prezenți în specifiicații din rațiuni de marketing fiind adeseori obținuți prin interpolare software.

Beneficiem pe de altă parte de zoom-ul optic impresionant al camerelor video, care ne va permite să ne "apropiem" de subiect fără a-l deranja. Totul are, și de data aceasta, un preț, focala aparent mai lungă fiind obținută ca urmare a utilizării unor senzori extrem de mici (de 1/5,8" sau chiar 1/8", sensibil mai mici și decât cei de 1/2,33" de pe aparatele foto compacte). Astfel, va trebui să ne așteptăm din start la fotografii cu o granulație mai mare.

Însă mai bine să privin în cele ce urmează câteva instantanee fotografice pe care le-am realizat cu camera video Sony DCR-SX45 în Piața Mihai Viteazul din Cluj, în cursul după-amiezei de 1 mai: