FotografieCluj.BlogSpot.RO

duminică, 11 mai 2014

Transilvania History Days - zeii arenei se intrec in Parcul Central Cluj

Între 9 și 11 mai, festivalul Transilvania History Days ne oferă o veritabil întoarcere în timp: că e vorba de Evul Mediu, de antichitatea daco-romană, sau de anii de glorie ai monarhiei române, publicul clujean va găsi cu siguranță ceva pe gustul său. Asistând la prelegeri, dar mai ales la reconstituirile istorice, putem în același timp să ne amuzăm și... să învățăm ceva nou despre trecutul nostru.

Dacă ați urmărit serialele AXN, Spartacus: Nisip însângerat și Zeii arenei, cu siguranță v-ați întrebat care era atmosfera în timpul campionatelor de gladiatori din antichitate. Peluza din vecinătatea Cazinoului clujean a devenit, preț de câteva ore, pământul sacru, presărat cu sânge și sudoare, pe care s-au înfruntat în luptă dreaptă voluntarii Asociației Virtus Antiqva, care ne-au oferit un spectacol ce ar fi făcut Roma să tremure.

Să vedem în cele ce urmează cum au decurs lucrurile până la intrarea titanilor Ludus Memniis în arenă.

Primul episod reconstituit a fost cel al războaielor daco-romane; întrucât am asistat la lupte în câmp deschis, nu la asedierea unei cetăți, putem presupune că a fost vorba de prima campanie a lui Traian, cea din anii 101-102 EN. Pe de o parte, au intrat în scenă soldații romani din Legiunea a V-a Macedonica și Legiunea a XIII-a Gemina și pe de alta, luptătorii daci, apărându-și pământurile natale.

Soldații romani au executat manevrele primite de la centurionul lor, care a dat comenzile în limba latină - aspect ce a adăugat un plus de realism scenei - formând o linie de atac și demonstrând apoi formația țestoasei și eșalonul. La rândul lor, luptătorii daci și-au arătat vitejia în mânuirea cosoarelor și măiestria în tirul cu arcul, reușind, de două ori, să țină piept asediatorilor, până ce organizarea superioară romană și-a spus decisiv cuvântul.








Acesta a fost începutul sfârșitului pentru independența dacilor, țara lor devenind în scurt timp o provincie a Imperiului Roman... astfel că distracțiile specific romane, ca luptele de gladiatori, vor ajunge a fi organizate și pe teritoriul vechii Dacii. Așadar, după încheierea reconstituirii războaielor daco-romane, am putut asista la o reconstituire a unui campionat de gladiatori, în arenă făcându-și intrarea luptătorii Ludus Memnii.

Puțină istorie: Livius notează că primele lupte de gladiatori, cu rol ceremonial religios, au avut loc în anul 310 Î.Hr.; în secolul I Î.Hr., deveniseră un veritabil divertisment pentru mase, fiind organizate campionate în care se înfruntau până la 320 de perechi de gladiatori, luptătorii fiind trimiși de școlile cunoscute ca ludus (în traducere exactă, joc).

Dintr-un astfel de ludus din Capua s-au ridicat în anul 73 Î.Hr. rebelii lui Spartacus, cel mai cunoscut gladiator din istorie, care va conduce o armată de 70.000 sclavi eliberați împotriva tiraniei romane. Numele fraților săi de arme, Crixus, Gannicus sau Oenomaus, toate redate în serial, sunt cât se poate de reale, singurele interpretări artistice vizând corectitudinea politică: Oenomaus, un rebel gal, e jucat de actorul de culoare Peter Mensah, iar Gannicus e prezentat ca și celt deși, pare-se, era de asemenea gal.

Înfrângerea rebeliunii (sau a Războiului damnaților, dacă e să cităm titlul dat de regizorul Rick Jacobson) din anul 71 Î.Hr. nu a pus capăt acestui sport sângeros; din contră, va lua proporții impresionante în secolul I EN. La inaugurarea Colosseumului, în anul 80 EN, cei 50.000 spectatori au putut asista la un veritabil măcel, în care și-au găsit sfârșitul câteva mii de gladiatori și peste 9000 de animale sălbatice.

Acest sport sângeros va fi interzis abia de primul împărat creștin, Constantin cel Mare (306-337 EN).


Exceptând vărsarea de sânge, luptătorii Ludus Memniis ne-au oferit un spectacol care a respectat toate canoanele campionatelor de gladiatori din vechime: de la ritualurile religioase din deschidere, antrenamente, luptele dintre noii recruți, intervenția lui doctore (antrenorului/arbitrului), și până la lupta sine missione (pe viață și pe moarte), toate au fost prezente, într-o cavalcadă plină de adrenalină, lovituri și scheme de arte marțiale.


Jur să fiu ars, înlănțuit sau să mor de sabie, pentru a găsi gloria în arenă - cu acest jurământ, recruții școlii de gladiatori erau primiți în frăție și puteau intra în acțiune.



Campionatele cu gladiatori nu erau doar evenimente dedicate divertismentului, ci aveau și însemnătate politică: în tribune, senatorii și magistrații intrau în contact direct cu publicul, încercând de multe ori să le cumpere voturile. Tocmai de aceea, exista obiceiul ca patronul campionatului (împăratul sau cea mai înaltă oficialitate prezentă) să asculte vocea publicului, dacă viața unui luptător învins să fie cruțată (missio) sau, din contră, să-i fie tăiat gâtul (jugula). Pentru un scurt moment, părea că plebea e cea care are puterea, nu înaltul demnitar...



O singură regulă: doar unul supraviețuiește. Câine pe câine, până la sosirea luntrașului (către lumea de dincolo)...

La final, furiile vin, cu dansul lor seducător, să adune spiritele luptătorilor netrecuți încă în neființă:


Toate fotografiile au fost realizate cu DSLR-ul Nikon D90 și obiectivul fix de 50 mm, f/1,8 AF-D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.